În căutarea ta, Fericire…


Într-o zi,

am aflat că exişti, fericire,

şi ţi-am dat, mi-amintesc…

− cu câtă nerăbdare −,

imediat întâlnire…

Ai întârziat, poate…

Sau n-ai putut să vii…

Cine ştie?

Însă eu, am început să te caut.

Dar, cum abia auzisem de tine,

neştiind, deci, prea clar…

…cine eşti? …cum arăţi?

…şi-unde eşti, fericire?,

n-am reuşit, desigur, a da de tine,

deşi întrebam în dreapta şi-n stânga,

şi te căutam peste tot:

şi în cele lumeşti, şi în cele divine.

 

Încet-încet, m-am împăcat, cu gândul,

că-i normal să nu te pot găsi,

din moment ce nu ştiam prea mult,

ba chiar… mai nimic, despre tine.

 

Şi-au trecut anii!…

 

Am mai crescut şi de-acuma

ştiiam… oarece, despre tine.

Observam că exişti

în colege de clasă şi în fete vecine…

Atunci iar ţi-am dat − mi-amintesc −,

imediat-imediat întâlnire!…

Dar, tu iar ai întârziat sau

poate, iar n-ai putut să vii…

Eu, însă – normal −, am continuat să te caut…

Întrebam peste tot în dreapta şi-n stânga:

…Cine eşti? …Cum arăţi?

…Unde eşti, fericire?

Nimeni, însă, nu a putut

să mi te arate exact:

…nici în ceeace-i artă,

…nici în ştiinţe exacte,

…nici în cele lumeşti şi

…nici în cele divine.

 

Şi-uite-aşa, mi-au mai trecut anii!…

 

M-am maturizat şi

de-acuma credeam

că te ştiu foarte bine.

Aşa că, imediat,

iar ţi-am dat − mi-amintesc −,

într-o zi, întâlnire.

Dar, iar ai întârziat sau,

poate că iar n-ai putut veni

să te-ntâlneşti cu mine…

Sau… Cine ştie?…

 

Îmi amintesc cum am plecat,

dintre ai mei, în lumea largă,

de-atunci de ruşine…

Nu eram eu prea sigur,

dar începusem să bănuiesc,

că tu joci „va-ţi-ascunselea”, cu mine.

Şi totuşi continuam să întreb:

…Cine eşti? …Cum arăţi?

…Unde eşti, fericire?

Te citeam prin romane,

te vedeam peste tot:

în sculpturi, în picturi

şi-n mulţimea de filme…

Dar nu puteam dobândi,

ce-mi doream eu să am, prin tine:

Să te am lângă mine,

zi şi noapte, la greu şi la bine!

 

Şi-uite-aşa… mi-a trecut viaţa, aproape de tot!…

 

Ascultam despre tine ce spun alţii:

…cine eşti, …cum arăţi,

…şi-unde eşti, fericire?

Ascultam preoţii şi pastorii, artiştii,

scriitorii şi regizorii de filme.

Te visam  ascultând,

stând cu gândul la tine…

 

Anii însă, nu mă cruţau:

îi simţeam cum se scurg,

zeci şi zeci, încontinuu,

ceas de ceas,

cu iuţeală, din mine…

 

Într-o zi…

chiar am hotărât să nu te mai caut!

 

Eram sigur că tu,

de fapt, n-ai întârziat,

Ci, pur şi simplu,

NU AI VRUT SĂ VII SĂ MĂ VEZI,

când îţi dădeam întâlnire…

Şi, resemnat, începând de-atunci,

mi-am luat gândul de la tine…

Nu te-am urât şi nici nu te voi urâ,

pentru-atât, cât ai râs

şi pentru cât ţi-ai bătut joc de mine.

 

Am plecat resemnat, mai departe.

Continuam a trăi,

dar nu pentru a te mai căuta,

ci pentru a-mi găsi, ce de-acum,

îmi doream cel mai mult:

Un loc liniştit, într-o ditamai lume!…

Cei din jur: preoţi şi pastori,

artişti, scriitori şi regizori de filme,

continuau să te-arate

şi să pălăvrăgească de tine:

…cine cred, …cum cred,

…şi-unde cred ei că eşti, fericire?

Dar eu, nepăsător de palavrele lor,

traversam oceane şi mări, continente şi ţări,

fără să mai vreau nicio clipă măcar,

să întreb, să vorbesc,

sau s-aud iar de tine.

Eram şi cu gându-mpăcat,

că ai vrut – uite-aşa! −,

timp de-o viaţă(!!!),

să-ţi baţi joc şi de unul ca mine…

 

Culmea e că, atunci,

când credeam c-am scăpat,

de patima de-a gândi

tot mereu către tine,

exact când îmi găsisem

chiar şi locul dorit,

în care pân’ la moarte-mi doream,

să nu mai aud nicio vorbă de tine,

…chiar atunci te-am găsit

şi-am aflat că exişti, FERICIRE!

 

Ba, mai mult − pot să spun,

căci urechile mi-au auzit

şi-ochii mei au văzut −,

că şi tu, chiar doreai să trăieşti

într-unul ca mine,

pân’ la moarte, în mine,

şi la greu şi la bine!

 

………………………………………………………….

 

Mărturisesc că,

imediat ce-am simţit că exişti,

nu-ntr-o ditamai lume,

ci că eşti chiar în mine − E normal, vă spun drept! −,

am crezut imediat că şi ea e ca mine:

sătulă de căutat şi-ntrebat,

într-o ditamai lume,

despre unul ca mine:

în dreapta şi-n stânga,

prin clasă, prin şcoală,

prin prieteni şi fete vecine,

prin preoţi şi pastori,

prin artişti, scriitori

şi regizori de filme:

…Cine eşti, …Cum arăţi,

…om sărman, doritor de iubire?

 

Şi-am mai văzut că,

după-atâtea amăgiri,

ce-a trăit şi ea − Fericirea de Sine −,

tot mai păstra, sărmana,

în lăuntrul din mine,

ceea ce eu simţeam,

ca şi fire, că-mi vine:

…şi respect cuvenit,

…şi-ajutor mult dorit,

…şi orice ne dorim,

în ce-i dragi, să mai fie,

moştenire din Daci,

să trăim pentru Ţară,

răspândiţi toţi prin lume,

nu doar ieri, sau doar azi,

ci şi-n vremea ce vine!

 

Alexandru Tomás-Cervesy Ulth’

(15 August, 2012, Madrid, Ruidera)

 

*@*

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Iisus, Fiul OMULUI!


 

Religiile, chiar dacă diferă în conţinut, absolut toate ne învaţă unul şi acelaşi lucru, prin preoţi, care se mai numesc şi „învăţători”: Să fim supuşi şi să ne închinăm cu tot sufletul, cu toată puterea şi cu tot cugetul (cu toată fiinţa noastră), unui Dumnezeu Unic, pe care Moise, autorul Torei, precum şi autorii celorlalte cărţi ale Bibliei, Îl supranumesc „Creator” şi totodată „Dumnezeul lui Israel”.

Iisus, însă, i-a învaţat pe oameni să nu se închine TATĂLUI Ceresc prin Temple, ci să intre în odăiţa lor, să încuie uşa după dânşii şi să se roage Lui în ascuns, „iar TATĂL, care îi vede din ascuns, îi va auzi şi le va răspunde din ascuns.”

Oare cine ne învaţă de bine şi cine ne învaţă de rău: Preoţii sau Iisus?

Chiar dacă Evangheliile, scrise de ucenicii autentici ai lui Iisus, au fost modificate, pentru a fi cât mai asemănătoare cu Vechiul Testament şi pentru a servi unei noi religii, adică Religiei Creştine, ADEVĂRUL, iată că nu a putut fi distrus în totalitate de Preoţii adunaţi la Niceea 325 de ani mai târziu, ci doar „ascuns” printre litere şi cuvinte.

Un astfel de exemplu găsim şi în Evanghelia scrisă de Ioan, care, la cap. 8, versetele 23-27, descrie una dintre discuţiile purtate de Iisus cu iudeii trimişi special de marii preoţi, ca să-L ispitească, să-L prindă cu vorba şi să-L poată osândi:

Voi, sunteţi de jos – le-a zis El -, Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea asta, Eu nu sunt din lumea asta.

„Cine eşti tu?, L-au întrebat ei.

Ceea ce de la început v-am spus că sunt.” (adică FIUL OMULUI, nu „Fiul lui Dumnezeu”, cum au modificat pe alocuri preoţii de la Niceea, pentru ca oamenii să confunde ceeace este REAL cu ceea ce vine din imaginaţie). Am multe de zis despre voi şi multe de osândit în voi, dar Cel ce M-a trimis este ADEVARAT (nu închipuit), şi Eu ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

Ei, însă, nu au înţeles că El le vorbea despre TATĂL.”, spune evanghelistul Ioan, nicidecum despre Dumnezeu.

Exact de această confuzie au profitat, profită şi vor profita şi în viitor preoţii, atâta timp cât pe pământ vor exista creduli. De la TATĂL ceresc, vine sămânţa de OM, iar de la Elohim, God, Gott, Bog, Dios, Allah etc., vine credinţa mozaică, creştină şi mahomedană. Evangheliştii au scris că Iisus nu le vorbea oamenilor din ceea ce a citit în Cărţi, ci din ceea ce a auzit direct de la TATĂL Său ceresc, adică de la TATĂL tuturor taţilor de pe pământ, din care ne tragem şi noi, toţi oamenii, exact cum se trag toate vietăţile existente dintr-o sămânţă a lor, specifică fiecărei specii în parte.

Noi, însă, vorbitorii de limbă latină, specifică zonei Munţilor CARPAŢI, ar trebui să ţinem cont de credinţa care ne vine din moşi-strămoşi, adică de la cei din care se trag DACII, prin care moştenim denumirea de „Dumnezeu”, atribuită Divinităţii create de dogmatologi, care, ca şi Numele lui Iisus, în limba noastră, este un cuvânt compus: „Dum-ne-zeu”, ceeace în latină înseamnă „Totuşi-ne-zeu”, o negaţie clară referitoare la existenţa vreunei divinităţi (respectiv a zeilor sau a Zeului zeilor), adică exact ceeace a lăsat scris şi ucenicul Ioan, despre ceea ce Iisus încerca să le explice iudeilor, privind diferenţa dintre un TATĂ real şi un Dumnezeu dogmatic, pe care dogma ni-l înfăţişează tot ca „tată”, dar nu pentru ni se trage sămânţa de la El, ci pentru că ne-ar fi suflat în nări suflare de viaţă. Aşa cum circulă întrebarea referitoare la găină şi la ou, referitor la oameni, circulă ideea că prima pereche de oameni nu ar fi putut avea buric. S-au făcut şi filme, după imaginaţia de nestăvilit a regizorilor.

Cel mai bine ar fi să nu credem în nimic, din ceea ce născoceşte imaginaţia unor oameni, ci să ne sprijinim logica şi credinţa numai pe Realitate, adică numai pe ceeace vedem cu ochii noştri şi pe ce auzim cu propriile noastre urechi.

 

Săptămâna trecută, fiecare dintre noi am celebrat cum am vrut Paştele: Unii dintre noi amintindu-şi că trebuie să mănânce o friptură de miel făcută la grătar şi să bea o bere sau mai multe cu prietenii la iarbă verde, alţii să mănânce friptura de miel aşa cum le-a lăsat Moise scris în Tora, îmbrăcaţi şi gata de plecare, amintindu-şi astfel cum au făcut străbunii lor înainte de a trece Marea Roşie spre Ţara Promisă, iar noi, creştinii, amintindu-ne cum preoţimea acelor vremuri s-au dus cu bâte şi ciomege să-L prindă pe Iisus, ca pe un tâlhar, deşi El nu a tâlhărit pe nimeni, amintindu-ne cum L-au judecat, L-au condamnat de blasfemie la adresa Divinităţii lor dogmatice, condamnându-L pe nedrept la moarte pe cruce de lemn, deşi ucenicii au scris clar că ei, de fapt, erau cei care nu înţelegeau, sau doar se prefăceau că nu înţeleg, ceea ce le spunea El despre Sine însuşi că este, Fiul OMULUI, Fiul unui TATĂ Ceresc, nu al unui Dumnezeu născocit de dogmatologi, de cei care crează dogme şi impun oamenilor Noi Ordini Mondiale. De fapt şi Numele Său, chiar asta vrea să ne transmită: „Iisus”, care în limba noastră este tot un cuvânt compus, care exprimă exact ceea ce s-a întâmplat atunci: „Îi-sus”, cum zic ardelenii, sau „Ii-sus”, cum zic moldovenii, ceea ce înseamnă „este sus”!!!

 

Istoria Omenirii aminteşte că atât Mozaicismul, cât şi Creştinismul şi Mahomedanismul, sunt pline de sânge nevinovat, Arsenie Boca fiind un exemplu de OM condamnat pe nedrept, ca şi Iisus, tot de preoţime, Arhiepiscopul României, Iustinian Marina, făcând cu el exact ce Ana şi Caiafa au făcut cu Iisus. În zilele noastre, un alt mare preot ordinar, Daniel, nu s-a sfiit să scrie pe icoanele cu Arsenie Boca „Votaţi Ponta”, adică pe comunişti. Ţinând cont că o astfel de faptă urâtă nu a pustiit dintr-odată toate bisericile ortodoxe, putem deduce cu claritate că oamenilor săraci nu le place ADEVĂRUL, ba chiar le place să fie minţiţi şi înşelaţi.

În concluzie, ca în toţi anii precedenţi, şi acest Paşte a făcut să renască o anumită speranţă în fiecare dintre noi: În unii speranţa că dacă vor mânca şi vor bea până la loc comanda, le va fi mai bine tot anul, în alţii, speranţa că în sfârşit, datorită credincioşiei străbunilor lor, şi-au putut relua în stăpânire ţara, şi în viitor vor putea pune stăpânire peste întreaga lume − de ce nu, dacă tot au un aşa de „puternic” Elohim (!?), iar în noi, creştinii, speranţa că prin moartea şi învierea lui Iisus vom intra în Împărăţia Cerurilor şi, respectiv, în Viaţa Veşnică, adică în ceva imadinar, nicidecum Real.

Iisus nu a scris nimic despre ADEVĂR cu mâna Sa, şi, cum era normal, nici ucenicii n-au făcut aşa ceva, tocmai pentru ca preoţimea să nu poată să-L TĂLMĂCEASCĂ. Ucenicii lui Iisus, au scris DESPRE Iisus şi despre ce s-a întâmplat cu El atunci, iar, începând de la Pavel, numit şi cel de-al 13-lea apostol, preoţimea doar asta au putut tălmăci şi transforma în religie profitoare, toate bisericile fiind numite şi „pauline”, întrucât urmează practic orânduiala lui Pavel, nicidecum pe a lui Iisus, în care absolut toţi pretind că cred, dar numai cu vorba, nu şi cu fapta.

Faptul că unii vor să creadă în ceeace învaţă preoţimea prin şcoli, sprijinindu-şi credinţa pe dogmă, nu pe REALITATE, este treaba lor. Dogmele au fost concepute din interes, atât în sensul bun al cuvântului, după care ne învaţă preoţii cinstiţi, cât şi în sensul rău, din păcate, cum vedem că fac preoţii ordinari, care prin faptele lor chiar, demonstrează că Dumnezeul despre care învaţă ei pe băncile Institutelor Teologice, nu există.

Realitatea este că, Învăţătura lui Iisus, este „scrisa” în firea noastră, adică în INSTINCT, şi, deci, o moştenim prin naştere. Normal ar fi ca noi să credem în ceea ce vedem că există în REALITATE, în firea noastră, ca oameni: Oricât de rău ar fi un copil, un tată adevărat nu-i va cere niciodată să i se închine sau să-i fie supus, ci doar să-i fie ASCULTĂTOR. Dar, şi dacă nu-i va fi ascultător, un tată adevărat, dacă nu l-a putut corecta nicicum, atunci îi va suporta şi ierta absolut toate relele săvârşite împotriva sa, uneori chiar şi bătăile primite de la propriul său copilaş, iar la sfârşit, tot cu gândul la el va închide ochii pentru totdeauna, înlăcrimat şi îndurerat, regretând profund că acesta nu a vrut să-i ofere bucuria de a-i asculta sfaturile (nicidecum „poruncile”) şi de a-i urma învăţăturile.

Deci, din moment ce în absolut toate scrierile sacre scrie negru pe alb că, pe toţi aceia care nu se supun, nu ascultă şi nu se închină lui Dumnezeu, Dumnezeu însuşi Îi va BLESTEMA, iată, cât de simplu putem înţelege, dacă vrem, că „Satana”, practic, nu există, şi că ADEVĂRATA sursă a răului, a aşa-zisului „blestem”, este chiar dogma!!!

Aceasta este diferenţa dintre un TATĂ ADEVĂRAT şi un „Dumnezeu-tată” imaginat, diferenţa dintre REALITATE şi închipuire, diferenţa dintre ADEVĂR şi minciună.

 

Alexandru Tomas-Cervesy Ulth’

(Londra, 20.04.2017)

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Alexandru Toma Cervesy Blog

Crucea din Bucegi

Azi mă plouă iar cu stele,

…peste timpul nostalgiei:

Ploaie-n stele cu inele,

planetare pietricele,

…cad, iar eu atent le prind

şi le-aşez, la rând, cu rost,

amintiri şi ani la rând,

de la mine, ce azi sunt,

la sămânţa-om ce-am fost…

Zbat-răzbat necontenit,

spre-a descoperi Lumina,

zi-de-zi călătorind,

cercuind-încercuind,

lumea-ntreag-orbecăind,

pe orbita-ntunecată-a

dezmăţatului pământ…

Exilat de exilaţi,

plângându-mi de ţară dorul,

străbat zilnic seara cerul…

De ce m-ai însufleţit?

– îmi „cert” Tatăl-Creatorul…

Căci acum, însingurat,

parcă m-a abandonat…

…Lăcrimând, îngenunchiat,

cat cu ochii-n bolta-albastră,

spre-a-mi găsi aceea astră

(…prin atâtea galaxii!?),

cari să-mi spună: …Cine sunt?

…Ce să fac? …Şi cum să fiu?

…De-am venit, unde mă duc?

Mult mai mort, decât mai viu,

pier în mine idealuri:

Mamă, când o să ajung,

să mă întâlnesc cu tine,

să-ţi sărut mâna plângând?

Tu, cu tata şi cu Vali:

Aşteptaţi, încă puţin,

c-am să vin şi eu…

Vezi articol original 127 de cuvinte mai mult

Legătură | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Pentru unii-s „fir de iarbă”…


Crucea din Bucegi

Pentru unii-s „fir de iarbă” şi mă calcă în picioare:

Dar cu cât sunt mai lovit, cu-atâta mă fac mai tare!

Dacă m-ar tăia o coasă, dacă m-ar umbri un pom,

eu, din rădăcină, vreau, s-arăt lumii că sunt Om.

 

REFREN: Cât ar fi lumea de rea,

de-ar mai bate şi-azi piroane,

cine vrea, Om, va rămâne,

iar pe Iisus, Domn, şi-L vrea!

 

Zicând „Dumnezeu e Mare”, preoţii, Ţara-mi trădează,

politicienii-o fură, de noi nu se-nteresează…

Noi, indiferent de crucea ce-o purtăm prin lumea mare,

pentru că vrem să fim Oameni, crucea, importanţă n-are.

 

Ca planeta mea, de-aş fi, stăpânită de-un Zeu Mare,

scoţând din mine, cu forţa, tot ce crede că-i „valoare”:

Oricât m-ar secătui, când, pe Marte, va ajunge,

OM, vedea-va-n Univers, iar, pe el şi preoţii, cruce!…

 

Alexandru Tomas-Cervesy Ulth’

19.03.2016, London.

 

***

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Un Prieten Bun pe calea vietii!


 

 

AMIN!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ăsta-i ADEVĂRUL: Duminică 11 Decembrie 2016, circa 60% dintre românii s-au căcat încă odată pe viitorul ţării lor.


 

Aflându-mă-n Dublin, de această dată, după ce ne-am făcut cumpărăturile, eu, singurul din casă, am plecat să votez. Ceilalţi membrii ai familiei n-au vrut să meargă şi bine au făcut! Îi felicit! Anul acesta ei nu şi-au pus ştampila pe partidele HOŢILOR, doar pentru că, vezi Doamne, au promis că-l vor sprijini pe Dl Cioloş să rămână în continuare Prim Ministru.

Eu, cu mare ştrângere de inimă, mărturisesc că am făcut-o! Regret profund, că, deşi am văzut scrise numele a doi HOŢI, în careul PNL-ul de azi, am pus ştampila pe pătratul lor, pe acea amestecătură de venetici, de nişte „alte naţionalităţi” (vorba împuşcatului), aşijderea ăstora: riceard badea şi marius ioan! Cu marius (fără majuscule de-acum înainte, pentru toţi politicienii corupţi), am avut, acum câţiva ani în urmă, o discuţie despre „săracii României”, la Bruxelles. Deşi era „crud” în plitică şi nu ajunsese în parlament, nu s-a sinchisit să afirme revoltat: „Ia mai lăsaţi-i dracu’ de săraci, nea Toma!” Cu riceard, am avut mai multe încrucişări de priviri în Spania, pe când făcea tandem cu penalul brânză william, ajungând să mă dea afară chiar, din Congresul PNL-Diaspora, pe motiv că-i fotografiam şleatca. În realitate, însă, eu i-am jignit „demnitharu’…”, adică pe brânză, colegul lui, făcându-l HOŢ, cu câteva luni în urma Congresului. De unde să ştiu eu că HOŢII poartă numele de „demnitari” în vremuri de libertate? Practic nici nu-l jignisem, ci i-am cerut să spună în faţa tuturor celor care ne-am implicat, CUM A CHELTUIT BANII DESTINAŢI CAMPANIEI ELECTORALE (2009)? Acum, de când este condamnat, „demnitarul” brânză, a ajuns pe internet ceea ce merită să fie: „cioară”, „ţigan hoţ”, „penal” şi aşa mai departe.

Restul HOŢILOR, vă spun tuturor, ca să se ştie: Dacă nu poartă titlul de „demnitari”, în România de azi, atunci să ştiţi că sunt ori „oameni de afaceri” care sprijină toată şleatca de partide de HOŢI, ori „preoţi”, ca daniel preafericitul, ori mai toate la un loc, ca ilie sârbu, socrul lui ponta…

 

Repet: Nu-i voi învinui pe toţi românii, ba chiar îi felicit pe absolut TOŢI CEI CARE AU STAT ACASĂ, pentru că nu toţi sunt chiar dispuşi, hodoronc-tronc, să voteze un partid ca PNL, care-şi tolerează, chiar şi-un singur HOŢ în rândurile membrilor săi, nu o ditamai şleatca, cum au azi toate partidele. Trăgeam speranţa că vom reuşi să avem acum, cum-cum, mai târâş-mai grăpiş, un Prim Ministru serios şi calculat la vorbă şi fapte, ca Dl Cioloş, lângă Preşedintele ales, dar am uitat că, cei ce promiteau că-l vor sprijini, sunt bandiţi cu acte penale în regulă…

Ieri, am vrut să fiu reprezentat şi de un prim ministru, aşa cum sunt reprezentat de actualul Preşedinte, dar am uitat că asta nu se face prin compromisuri! În faţa corupţilor trebuia să am şi eu toleranţă ZERO, şi să NU VOTEZ PE NIMENI, dacă nu există niciun partid curat!!!

Pe cei care au pus, ca şi mine, ştampila „VOTAT” pe nişte partide pline de HOŢI ORDINARI, dar care – vorba cşeia ha lu’ riceard −, astăzi nu sunt nici „ţigani”, nici „jidani”, nici „machedoni”, nici „armeni”, nici „lăţoşi”, nici „homosexuali”… etc., ci „demnitari”, iubită ŢARĂ ROMÂNĂ: Sunt demnitarii TĂI, aleşi timp de peste 25 de ani de LIBERTATE, timp în care votăm fără frică de Securitate, ci de plăcere, deşi ştim că ăştia îşi doresc cu tărie să te vadă distrusă în TOTALITATE, bărbierită până la piele de păduri şi scotocită-n munţi de metale preţioase, până-i vor face văi adânci. Ştim că „demnitarii” ăştia, sunt în cârdăşie cu fraţii lor de breaslă din afara ţării, adică cu „oamenii de afaceri” austrieci, australieni sau de „alte naţionalităţi” (vorba aceluiaşi împuşcat) şi, totuşi, îi votăm. Ei bine, pe toţi aceştia, care au făcut ieri ca mine, îi voi condamna, pentru că, dacă pe hoţii găinari nu i-a mustrat conştiinţa, când şi-au votat ieri fraţii, pe mine m-a mustrat, şi cu greu, cu mare greutate, am pus, până la urmă, ştampila peste acele două nume sus menţionate cu minuscule, exact cum a făcut toată târla de tâmpiţi a lui ponta, în toţi aceşti ani de libertate.

 

Titlul articolului este cutremurător de obiectiv! Iar articolul, pe care vă invit să-l citiţi, o să spună mai multe. Când l-am citit, m-am trezit la realitate, arătându-mi încă odată ce mare nenorocire am făcut eu ieri la Votare, de bună voie şi ne silit de nimeni…

Vă daţi seama unde s-a ajuns cu HOŢIA la noi? Unii zic că da, alţii zic că nu, aşa că mă văd obligat s-o spun p-aia dreaptă: Legea Electorală este făcută în aşa fel, încât, dacă NU mergi să votezi, HOŢII vor câştiga alegerile în mod automat, pentru că ei au sprijinul necondiţionat al fraţilor lor găinari, care ne scotocesc buzunarele în mijloacele de transport aglomerate. Iar dacă te duci, n-ai cum să nu-i votezi, pentru că sunt împânziţi în absolut toate partidele!!!

Greutatea momentului de ieri, de a mă face părtaş la jaful Ţării mele, mă face să mă condamn! Scuze, când te faci părtaş cu HOŢII, votându-i de bună voie şi ne silit de nimeni, NU EXISTĂ!!!… decât în minţile noastre de români bătuţi de soartă, pentru că ne-o merităm.

Nici pe vremea bunicilor şi părinţilor noştri Biserica Creştină Ortodoxă NU şi-a chemat enoriaşii cu toată hotărârea la moarte prin luptă, decât la o viaţă de Dictatură Socialistă, ba din contră, i-a îndemnat cu căldură harismatică… la compromisuri, nici pe vremea noastră Ea n-a cutezat să facă un act de-o aşa mare bravură, ba din contră, şi-a îndemnat preoţii să-i sprijine cu vehemenţă pe cei care FURĂ Ţara, adică, cu alte cuvinte, dacă cumva ei nu sunt încă HOŢI, să se facă neapărat părtaşi la hoţiile viitoare ale fraţilor lor din politică, exact aşa cum m-am făcut eu, dar fără să mă-ndemne sau să-mi impună preafericitul lor porc patriarch-cornonat.

Oare, n-o fi acest lucru un mare păcat, în faţa Domnului? NU! – aşa mi-a răspuns unul pe internet, pentru că noi nu suntem poporul „ales”. Cu alte cuvinte, dacă el ar fi fost pus în postura de a alege pentru Israel un prim ministru, nu ar fi votat sub nicio formă un partid plin până la refuz de penali, cum este PSD-ul şi nici unul ca PNL-ul, care are doar 75-80% de târâturi penale. Dar, pentru România, merge oricine…

Iată că nu degeaba ne numesc ei „oi”, ci pe bună dreptate! Suntem oi… oile tâlharilor…

Celelalte porcării, cum ar fi faptul că, pentru români care vor să voteze, încă nu este de-ajuns Cartea de Identitate sau Paşaportul, deşi NU există nicăieri în lume doi oameni cu acelaşi Cod Numeric Personal, mă distrează. Acest Cod CHIAR ESTE, căci d-aia se şi numeşte „Personal”, pentru absolut toate aurorităţile statelor civilizate, dar pentru autorităţile Statului Român, BA!!! Este şi normal: România nu-i încă Stat civilizat. Membrii Securităţii, Poliţiei, Jandarmeriei, Ministerelor şi Comisiilor Electorale, în România încă nici azi nu sunt lăsaţi să umble singuri pe străzi, ci tot în maşini blindate. Prostia de azi e mai mare ca pe vremuri, pentru că acum ăştia umblă-n găşti mult mai mari, nu ca înainte de 1989, când umblau doar câte trei: unul care trebuia să ştie să citească, al doilea să scrie, iar al treilea să-i apere pe cei doi „intelectuali”.

Statul la coadă? E boierie! Păi, dacă nu ne-or procura porcii ăştia din 5 în 5 ani, momente dintr-astea „splendide” de tremurat de frig şi de stat la taclale, atunci când să mai putem, pentru că suntem ocupaţi 8 zile din 7! Fără a sta la coadă cred că nici nu se poate la noi, indiferent dacă ai sau nu copil mic în braţe sau vii în cărucior, împins de cineva.

Cât timp vom sta la coadă să votăm şi cât timp va trebui să mergem la votare cu teancul de documente, să fim siguri că tot comuniştii ne conduc, indiferent că sunt ei membri pnl-işti, pnţd-işti, respectiv „demnitari” mai albi sau mai negri la piele, mai albaştri, verzi, căpriu sau negri la ochi, căci tot PORCI ORDINARI SUNT !!!

De mai bine de 25 de ani, de când cutreier lumea muncind şi învăţând la limbi străine, am înţeles, fără să mă-nşel, că absolut toate popoarele îşi au proştii, criminalii, hoţii, violatorii şi mincinoşii lor, însă, niciun popor nu am putut vedea, să accepte la Alegerile Electorale, de bună voie şi nesilit de nimeni, să  voteze pentru a fi reprezentat de astfel de scursuri ordinare!!!

Dacă undeva, s-a întâmplat cumva, ca, dintr-o eroare de gândire, să le scape unul, câştigând cu câteva procente alegerile, atunci ori aflam sigur că a fost împuşcat, ori că a fost înlăturat prin revoltă masivă, imposibil de înăbuşit. Absolut toţi politicienii acestor popoare n-au curajul nici măcar să aţipească în scaun, nu să doarmă dus, cu sforăituri şi grohăituri porceşti şi scroafeşti, cum vedem că dorm aleşii în parlamentul nostru.

Deci, iată că Biblia are dreptate: Ce alegem, aceea merităm!

Şi, ca şi cum nu ne-ar fi de-ajuns, deşi toţi bătrânii noştri ştiu că pensiile lor nu au crescut niciodată cu mai mult de 10 lei, din 5 în 5 ani, îi vedem cum aleargă la secţiile de votare cu disperare, să aleagă astfel de târâturi penale în fruntea Ţării lor, deşi ştiu că ei, HOŢII pe care-i aleg, şi-au făcut deja, cu doar câteva luni în urmă, pensii suplimentare neruşinate, prin nababismul lor, în valoare de 4000-5000 de euro, pentru anii pe care i-au „lucrat” dormit, trezindu-se din somn doar pentru a-şi apăra fraţii descoperiţi şi urmăriţi de DNA.

Aveau salarii prea mici, de numai 4000-6000 de euro şi diurne de doar 500 de euro pe zi, când vor să plece-n deplasări să se aerisească la cur.

Oameni dragi cu păr alb, dar cu minţi josnice şi inimi rele, care i-aţi ales ieri pe HOŢI: Bucuraţi-vă, că ieri, pentru o clipă de neatenţie, m-am făcut părtaş cu voi, la hoţiile pe care aleşii le vor face în viitorii 5 ani. Mulţi au făcut ca mine: Bucuraţi-vă!!! Rezultatul alegerilor de ieri, a înroşit instantaneu harta României, la fel cum a înroşit-o atunci când aţi reuşit să-i alegeţi pe Iliescu şi pe Petre Roman, chiar şi fără ajutorul unora ca mine. Bucuraţi-vă, LEPĂDĂTURILOR! Bucură-te bă, tudor gheorghe, împuţitule!!! Ca mâine vei vedea România că-l are iar in frunte pe ponta al tău…

„Domnul va da conducători popoarelor după inima lor”. Amin! (Ieremia 3: 15)

Până ieri n-am crezut!

Mi-am dorit un alt prim ministru, nu unul ca dragnea sau ponta, dar punând ştampila pe HOŢII din PNL, i-am dovedit Domnului că încă nu am MATURITATE DE ALEGĂTOR! Iată că Domnul îmi va da şi mie un prim ministru de căcat, dar care va fi exact după inima mea de ieri… cu care am votat, deşi în pătratul partidului erau scrise cele două nume de TÂLHARI !!! De-acum înainte voi avea 4-5 ani de căinţă…

Începând de azi, luni 12 Decembrie, sunt sigur că proştii, hoţii, violatorii ţării, îşi vor veni repede din beţia succesului şi vor face iar front comun cu noi, „opoziţia” de pe Facebook, exact cum fac prin partide traseiştii, plângând pe umeri câtorva membri cinstiţi, proşti şi creduli, ca răposatul Coposu.

Duşmanul vostru, Dl Cioloş, a pierdut! Bucuraţi-vă, până ce vă va ieşi bucuria pe nas…

 

Şi-acum, articolul, publicat de „comisarul.ro”:

 

Când Reportaje.live a scris materialul de mai jos, intitulat Voi vota pentru un popor de tâmpiți, l-am publicat cu mare strângere de inimă. Și când ne-am asumat publicarea articolului sub titlul original, am avut strângere de inimă. Ne cerem scuze Reportaje! Trebuia, dacă nu eram atât de creduli în acest popor iubitor de medici infractori și de politicieni mincinoși și hoți, să-i dăm titlul de acum.

„România este ruptă în două.  Niciodată nu a fost mai evidentă, în istorie, falia care desparte cele două Românii. Într-o parte este România care munceşte de dimineaţă până seară, antreprenorii români, studenţii, tinerii, oamenii cu studii superioare, familiile cu copii. În general aceştia trăiesc în marile oraşe, nu prea se uită la televizor şi ţin toată România în spate din impozitele lor. Ei produc  tot PIB-ul României, ei sunt impozitaţi direct şi indirect cu peste 70% din ce produc. Din munca lor se plătesc milioanele de pensii, milioanele de ajutoare sociale şi cei peste 1.2 milioane de bugetari care, în mare parte, freacă menta.

Sunt maxim 3-4 milioane de români în România productivă. Ar fi fost mai mulţi dar alţi 3-4 milioane de români şi-au luat lumea în cap. România productivă este călărită de o imensă masă de pensionari semi-retardaţi, asistaţi sociali, beţivi, analfabeţi, mafioţi şi şmecheri cu sutane.

Haideţi să nu ne mai ascundem după deget: România este o ţară de proşti! Îmi pare rău să o recunosc atât de direct, pentru că iubesc ţara aceasta, însă este purul adevăr. Eu iubesc doar România aceea muncitoare, creatoare şi deşteaptă. Pentru cealalată România am o ură sinceră. Urăsc prostia, lenea, impostura, mentalitatea balcanică, şmecheria şi imoralitatea celeilalte Romanii. România aceea merită să simtă direct ce alege, merită să crape de foame, merită înecată în propria prostie.

Poate vi se pare dur ce scriu în acest articol, poate încă credeţi că românii sunt cel mai frumos şi mai deştept popor din lume, pentru că 0.0000(1)% din români câştigă olimpiade internaţionale sau sunt cine ştie ce mari cercetători prin lume. Dezbrăcaţi-vă de naţionalismul acesta rigid, stupid. România este o ţară de tâmpiţi.  Poate că este timpul să ne asumăm un dus rece şi să ne uităm cu adevărat în oglindă:

– Peste 40% din români citesc prost, sau nu ştiu să citească. Tinerii de liceu sunt la nivel de masă analfabeţi funcţionali.

– Românii sunt printre rasele inferioare ale Europei, cu unul din cele mai scăzute IQ-uri .

Aţi auzit de Daniel David – profesorul de la UBB Cluj, care a coordonat cel mai mare studiu comparativ făcut vreodată, legat de psihologia românilor? Omul acesta e de o decentă extraordinară, a păstrat multe concluzii pentru el, dar nu poate ascunde studiile UE care spun, fără urmă de echivoc, că românii, la nivel de masă, sunt printre cei mai proşti din Europa. Nu deschid acum subiectul despre concluziile şocante, trase de doamna profesor Anca Dobrean, referitoare la inteligenţa minunatei populaţii, pentru că aţi crede că acest articol nu este scris de acelaşi Reportaje Live, care îşi iubeşte ţara la nebunie.

– Peste 80% din români sunt foarte religioşi/supertitiosi. Şi acest licăr de speranţa s-a prăbuşit recent, când colega mea, conf. univ. dr. Anca Dobrean, a prezentat rezultatele comparative, asupra inteligenţei, în mai multe ţări de pe suprafaţă planetei (în acest sfârşit de săptămână, aceste rezultate s-au discutat la un simpozion în Viena). Şi atunci s-a stins un mit… aici românii sunt pe ultimele locuri!!! (ultimul loc în Europa, având cei mai mulţi oameni cu performanţe foarte scăzute la testele de inteligenţă).

Da, am scris corect. Repet, suntem pe ultimele locuri şi în ceea ce priveşte inteligenţa! Inteligenţa evaluată cu Testul RAVEN – unul din cele mai riguroase şi mai utilizate teste de inteligenţă la nivel internaţional – se referă la inteligenţa generală nonverbală (factorul G).

Inteligenţa are o structura complexă, simplificat spus, potenţialul de inteligenţă (sau inteligenţă generală), exprimându-se mai ales în inteligenţă fluidă (asociată mai ales operaţiilor mintale), şi în inteligenţă cristalizată (asociată mai ales cunoştinţelor şi utilizării acestora). ( Prof. Dr. Daniel David)

Şi nici nu ai nevoie să invoci cercetări ştiinţifice, pentru a înţelege că doar un oraş de tâmpiţi poate alege, ani la rând, aceeaşi gaşcă de penali care îi fură. Cam cât de prost trebuie să fii, să te duci ani la rând să votezi aceleaşi partide şi aceiaşi penali, jalonând printre gropile de pe stradă ta, din ce în ce mai mari? Cam cât de prost trebuie să fii, să nu înţelegi că, dacă unul te flegmează din maşina de lux, furată din impozitele muncite de tine, tu nu trebuie să te duci ca boul să îl votezi din nou încă 5 ani? Nu ai nevoie de studii, pentru a realiza că nivelul de prostie este imens, dacă, în România, partide gen PSD, ALDE, PNL, pline de indivizi certaţi cu legea, sunt în continuare votate cu seninătate…

Da, sunt foarte supărat. Sunt foarte supărat că nu am pe cine să votez şi că o masă imensă de retardaţi va vota cu seninătate PSD şi ALDE, la aceste alegeri. Nu am pe cine să votez şi nu am avut nici până acum, în aceşti ani. Şi totuşi, mă voi trezi sâmbătă de dimineaţă , voi înjură de câteva ori pe drum şi mă voi duce să votez răul cel mai mic, deşi nu mă reprezintă şi nu mă regăsesc în el.

Atât de dezbinaţi suntem, încât, după ani de zile, nu am reuşit să facem în România un partid de dreapta, care să susţină scăderea impozitelor, statul minimal, lupta anticorupţie, educaţia, afacerile româneşti, debirocratizarea generală, unirea cu Moldova, impozitarea cultelor, reducerea numărului de parlamentari, mutarea administraţiilor în online, proprietatea privată, programe pentru reîntoarcerea românilor acasă, protejarea pădurilor şi a mediului, programe coerente de transformare a României în cel mai mare producător BIO din lume, protejarea intereselor economice româneşti şi a pământului arabil românesc, programe pentru creşterea demografiei românilor (nu a ţiganilor), programe de apărare coerente şi o armata profesionistă şi dotată, dezvoltarea turismului şi educaţia antreprenorială la nivel de masă.

Nu am ce să fac. Mă voi duce să votez USR un partid uşor stângist, netransparent, în care nu mă regăsesc, doar pentru că e singura alternativă în faţa penalilor din PSD, ALDE şi PNL. Votez ca prostu’, fără argumente, un partid fără program şi viziune. Mă duc să votez de silă cu USR, doar pentru că au unii oameni normali pe liste şi, mai ales, pentru faptul că majoritatea nu au mai făcut politică.

Va conta votul meu? Va conta pe naiba, dar o să bat câteva sute de km (mda… nu pot vota decât în localitatea de domiciliu), ca să fiu sigur că voi contrabalansa votul vreunui beţiv analfabet, căruia îi plătesc ajutorul social.

Am primit multe mesaje de la cititori, telefoane de la prieteni, cu întrebări despre alegeri. Nu înţeleg, de ce credeţi în părerile mele? Eu sunt doar un fucking-idiot, idealist, bloger care plăteşte impozite imense aici, pentru toţi analfabeţii şi mafioţii, şi care ar putea la fel de bine să se care în orice colţ civilizat din lumea aceasta. Şi, în acest context, stau şi mă întreb de multe ori, cine e tâmpitul ? Oare tâmpitul este politicianul prost şi mafiot, care îmi fură impozitele, sau fraierul care acceptă asta? Aţi vrut părerea mea? O aveţi mai sus. Acest popor de tâmpiţi va vota şi de această dată PSD+ALDE peste 50% şi USR va lua maxim 11%. Cele 3-4 milioane de romani creatori, muncitori şi educaţi, nu vor avea, nici de aceasta dată, alternative.

Este trist? Este. Cu atât mai mult cu cât timpul nu mai are răbdare cu România. Am discutat recent cu nişte oameni frumoşi, deştepţi şi care îşi iubesc ţara, oameni din prima linie din aviaţia militară. Poate nu ştiaţi, dar aviaţia militară este cel mai bine interconectată cu NATO, atât ca pregătire şi tehnică, dar şi la nivel informaţional. Băieţii aceştia tineri, deştepţi, şcoliţi de NATO şi cu experienţă în teatre internaţionale de luptă, sunt extrem de îngrijoraţi. Şi îngrijorarea lor se bazează pe informaţii, că nu sunt domnişoare speriate de petardele Anului Nou. De data aceasta, nu mai  e de glumă. Ameninţarea rusească, indecizia SUA sub Trump, vulnerabilitatea  României, sunt lucruri reale şi îngrijorătoare. Nu mai e de glumă nici cu bondurile şi fragilitatea sistemului bancar mondial şi este posibil să fim zguduiţi din temelii în 2017.

Am fost întotdeauna nepregătiţi în istorie, dar de data aceasta, parcă suntem mai nepregătiţi că niciodată.”

Sursa: articol publicat în „comisarul.ro”, Duminică 11 Decembrie, ora 22:50.

 

PS: Cer scuze pentru micile greşeli gramaticale corectate, ştergând câte o căciulă pusă unui „a” din viteza pricinuită de supărări, adăugând câte o virgulă, sau punând câte un punct ici-colea. Şi eu fac destule greşeli, dar, ştiţi treaba cu „bârna”…, aşa că, oricine mă va corecta, va primi mulţumirile binemeritate. Fac asta la repezeală, conştient de faptul că nu am acest drept asupra autorului, dar, pentru că am votat ieri un partid de HOŢI, recunosc că am ceeace se vede, conştiinţa prostului… care, ştiţi şi dvs: „Dacă nu-s fudul (să merg la votare, pentru a vota partide pline de haimanale penale), parcă n-aş fi prost destul!

 

Cu toată stima de om… bătrân şi prost, salut pe toţi cei care au votat ieri, şi-i rog ca, citind aceste rânduri, să facă un efort de înţelegere şi să nu se simtă în aceeaşi oală cu mine, pentru că ştiu că toţi ne dorim, de 25 de ani o Românie ca afară, numai că fiecare vrea să facă acest lucru în felul lui, şi, uite-aşa, nu ne-o putem realiza, chiar din cauza celor dinăuntrul ei.

Suntem dezbinaţi, e drept, după 45 de ani de Cosmopolitism! Cu toate astea, faptul că vrem, totuşi, o Românie aşa cum a fost ea înainte de venirea celor care i-au ocupat pe ruşi, nu-i rău. Generaţiile viitoare poate că vor realiza visul nostru. Dar hai să-i învăţăm în casele noastre ADEVĂRUL, nu minciuna, să nu le mai zicem, spre exemplu, că „ne-au ocupat ruşii”, doar pentru că aşa scrie în cărţile lor de istorie un porc autor, să fie clar! Sunt sigur că poporul rus n-ar fi venit de unul singur peste noi, aşa de nebun, dacă n-ar fi ajuns la ordinele acelor criminali, care i-au ocupat în 1917, conduşi de un Lenin ordinar, retardat şi homosexual, călare pe un tren burduşit cu bani, aur şi muniţie!!! Cum să nu corupi o armată, dacă ai cu ce să-i îmbeţi şi să-i îmbogăţeşti pe comandanţii militari?

Prostia nu are rădăcini în mintea omului normal, ci a acelor cotropitori îndoctrinaţi, care ne-au inoculat-o timp de 45 de ani. Numai că, la necaz, toţi lăsăm obiectivitatea de-o parte…

Poate că e bine să dovedim că suntem „stuppid people” din 5 în 5 ani, dacă şi Biserica ne îndeamnă! Cred că preoţii cunosc mai bine la chestii dintr-astea… spirituale. Dacă nu i-am asculta, oare n-am strica somnul de veci al porcilor de teapa lui silviu brucan, spre exemplu, ocrotitorul lui daniel preaîmpuţitu’ Bisericii Ortodoxe de azi?…

 

Alexandru Tomas-Cervesy ULTH’

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

LONDRA


Acest capitol al cărţii l-am numit „Londra”, nu doar pentru că sunt astăzi aici, ci pentru că, trecând prin această metropolă începe să mi se contureze un nou capitol din viaţă pe această Insulă: reîntruparea mea în familie. Capitolul „Madrid”, în ceea ce mă priveşte, pot spune că s-a încheiat… sper. Lumina care-mi atrage acum atenţia este Farul Irlandei: Dublin-ul!

Aşa că, iată-mă − la cei 64 de ani bătuţi pe muchie chiar aici, pe malurile Thamisei −, cutreierând Londra-n lung şi-n lat, de circa o lună de zile. Să nu creadă cineva că-s „bogat”, ba chiar sunt sărac lipit, doar că, eu am învăţat să trăiesc ascultându-mi DESTINUL, nu obligându-l pe el să asculte de mine. Din Tel Aviv, de-acolo, am înţeles că şi oamenii trebuie să-şi trăiască viaţa, într-un mod cât de cât asemănător cu al celorlalte vietăţi, nu în sensul că ar trebui să le „copiem”, ci în sensul lepădării noastre de capricii, dorinţi, cusururi, moravuri, prejudecăţi, filozofii etc. Într-un cuvânt, cred că ar trebui să NE TREZIM LA REALITATE! Să nu ne mai lăsăm prostiţi de şiragul de „filozofii” pe care le desfăşoară dracii acestei lumi în faţa ochilor noştrii, ADEMENINDU-NE… asta, în cazul în care dorim salvarea Planetei şi, implicit, a noastră.

*

 

Stau şi mă-ntreb: Oare de ce-oi fi pierdut eu 12 ani din viaţă prin Spania? Nu şi-au pierdut timpul pe-acolo destui români, unii dintre ei, poate chiar mai mulţi ani decât mine? Trebuia, oare, să fi fost şi eu pe-acolo? Poate că da! Dar asta se va vedea în timp! Dar care „timp”, căci, în mod convenţional, încep să simt, de-acuma, că mai am de trăit din ce în ce mai puţin, din ceea ce mi-a fost dat să cheltui din acest concept fizic newtonian-rectiliniu, sau einsteinian-curbat. În sfârşit! Mai bine părăsesc acest teren al nostalgiilor, căci, dacă persist, presimt că voi degenera în regrete. Mi s-a mai întâmplat! Aşa că, hai mai bine să continui a-mi trăi şi eu „clipa hărăzită”, cum pot şi cât pot, mai din plin. Dar „by the word” – cum zic englezii −, „hazardul”, oare ce-o fi: Nu tot o convenţie? Desigur!… aparţinând altui gen de „gânditori”, dar ai aceleiaşi găşti de „înnobelizaţi”.

Londra, pot zice m-a primit frumos! Ca-n Israel, la neuitatul meu Beit Immanuel (Hostel renumit al Tel Aviv-ului), căci englezii sunt aceiaşi, mereu aceiaşi, ca întotdeauna, indiferent unde există prin această lume Terrestră, în Univers, sau la ei acasă! Dumnezeul Bibliei, adică al acestei lumi, prin Fiii Săi, căci, prin El, nu se poate – deci nu zic prin „aleşii” Săi, că nu-i tot aia, deşi, şi unii, şi alţii, aparţin lumii noastre. Asta nu-i după „dorinţă”, ci tot după „hărăzire”! El, deci, prin Domnii lumii acesteia – căci ei sunt Fiii Lui, în realitate −, au reuşit să ne schimbe, aproape cu totul, doar pe noi, adică pe latinii „vulgari”, botezaţi de Natură cu apă, nu de El, prin cele trei mari fluvii europene, Nistru, Tisa şi Dunărea, iar apoi cu DUH, de Isus − Domnul meu Ales, peste întregul nostru Univers şi peste Munţii mei Carpaţi −, botezaţi, ziceam, de Iisus cu DUH, prin ucenicul Său preaiubit Andrei. Doar pe noi ne-au schimbat, repet, şi pe alte încă câteva popoare europene, la fel de slabe, în sensul blândeţii, desigur. Dacă nu vă vine să credeţi, veniţi la Londra, pentru a vedea cu ochii voştri ce înseamnă Conservatorism – ambiţia unor conducători serioşi, de a nu schimba frumosul specific poporului lor, după mintea oricărui filozof „deştept”, precum Marx, spre exemplu. Darwin, alt „deştept”, în momentele sale de contemplaţie a nimicului, normal, s-a simţit brusc un fel de „mugure” pe creanga sa genealogică, adică a speciei sale specifice, arhicunoscute nouă, sub numele de „maimuţă”.

Nordicii, nu s-au arătat niciodată prea primitori faţă de Fii, preferând să-şi pună coarne reale pe cap, peste cele imaginare, dar foarte uşor presimţibile. În loc să-şi desfacă braţele prieteneşte în faţa lor, aşa cum am făcut noi, i-au împuns mereu. Şi bine au făcut, căci, îndeajuns de bine călăuziţi şi organizaţi, asiatici ăştia, au avut permanent un plan strategic ascuns cu şiretenie în minte, astfel încât azi, iată-i ameninţând întreaga lume cu „banul”, conform spuselor unui frate de-al celor din parlament, cunoscut în lumea interlopă română sub numele de „Gigi Becali”, un venetic „cuman”, după părerea îndoielnicului istoric „sorbonean”, Djuvara, sau „machedon” – după cum vrea să-l considere fiecare: „Ce bă, nu vreţi Noua noastră Ordine Mondială? Treaba voastră dacă o vreţi sau nu, bă! Nouă nu ne pasă de voi, că, dacă nu o veţi de bună voie, noi o să v-o impunem cu forţa, aşa cum am făcut cu fiecare Ordine în parte din trecut, pe care scribii noştri au consemnat-o în istoria voastră, nu într-a noastră. Credeţi că a vrut fiinţa umană „sclavagism”, spre egzemplu? Nu bă-ăăă (!), NOI, STĂPÂNII lumii, am l-am vrut şi aşa a fost! Sau ce, au vrut est-europenii Comunism? Nu bă-ăăă! Sub ochii voştri l-am conceput şi l-am IMPUS CU FORŢA, nu pe ascuns, pentru ca să vedeţi de ce suntem noi în stare să facem cu voi şi, normal, să vă temeţi de noi, plebeilor...” (Becali, alias James P. Wartburg)

Soarele Londrei este superb… toamna, mai ales, comparându-l cu cel al Madridului! (…în alte anotimpuri nu-l ştiu, dar sper că voi avea şansa de a-l simţi!) Nu te arde. Te încălzeşte puţin, atât cât trebuie, dar nu mereu, ci destul de rar, astfel încât, atunci când apare, te face să-l iubeşti din toată inima, aproape obligatoriu. Căldura Soarelui londonez este ca Dragostea Părintească: Doar atunci când n-o mai ai, ţi-o doreşti, regretând după vremurile când era şi nu-i apreciai, nici căldura, nici valoarea

Iar englezii – ce să mai zic? −, sunt deosebiţi! Imediat ce am pătruns printre ei, prin metrouri, trenuri şi autobuze, m-au făcut imediat să-mi dau seama că am uitat să zâmbesc. După doisprezece ani madrileni, iată că mi-am descoperit deja, o primă schimbare a modului de a fi. Fără nici o pricină de laudă −, mărturisesc că, în familie şi între prieteni, eu am trecut, tot timpul, drept un om vesel, constant… cu erupţii rare… cred, violente.

Vesel-vesel, dar nu şi optimist constant! Starea de veselie este un semnal, un „ceva” fizic-necesar de a ne relaxa, pe când optimismul, este un mod principial, deja, de a ne trăi viaţa. Veselia, aşadar, este carnală, menită să ne aburească starea emoţională, cu un fel de „mulţumire de sine” – după mine, căci este asemenea „săţietăţii” trăite la nunţi, botezuri, onomastici, aniversări şi aşa mai departe. Optimismul, dacă ni-l dorim, îl vom simţi ca pe „încărcătură energetică”, căci exact asta şi este. El coboară-n noi din acea Energie Universală, pe care, speculanţii primordiali humanoizi, au numit-o tranşant „Spirit” sau „Duh”, pentru a ne prosti cu filozofiile, în dorinţa lor acerbă de a ne manevra, dar nu oricum, ci prin intermediul lor, al pastorilor, autodeclarându-ni-se „reprezentanţi”. Făcând din „Ea” un „El”, ei au devenit brusc nişte „unşi” ai Lui, iar noi, nişte „păcătoşi”, dar tot ai Lui, pentru că El, zic ei, gândise deja, atunci, la începutul veacurilor, un „plan de salvare” pentru noi, nu pentru ei, deşi pe-atunci, nu existam nici noi şi nici „unşii” Lui!

Ha, mă-ntreb acuma, aşa-n treacăt, făcând o micuţă paranteză: Cine dracu’ l-o fi  uns „porc în fustă şi filahterii”, pe preotul care se culcă cu nevasta altuia, nu DRACU’? Cum mă-ntreb, aşa e! Reclamaţii peste reclamaţii curg şiroaie, în mapa de evenimente anticreştineşti” ale lui Daniel, arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Române, dar cine să aibe timp de aşa ceva: un PREAFERICIT? Ce, degeaba, oare, a fost ales să fie prea-fericit? Nu, claro! Ci pentru a şti să facă din orice act anticreştin”, un act natural”, de iertat. Corb la corb, nu-şi scoate ochii! Ochi văd, inima cere, iar conştiinţele lor cad de acord… d.p.d.v religios. Am încheiat paranteza.

Neinfluenţat de filozofii, optimismul poate, desigur, funcţie de puterea energetică cu care dorim a ne încărca – dar şi prin absenţa sa poate–, să definească în mod real caracterul unei fiinţe umane format de părinţi, respectiv, calitatea celor „şapte ani de-acasă” însuşiţi până la vârsta când suntem obligaţi să mergem la şcoală. Trebuia să zic „eram”, nu „suntem”, întrucât cei şapte ani s-au diminuat azi şi la noi cam la jumătate, copiii de azi ai României fiind obligaţi să meargă la Grădiniţă, ca-n Occident, astfel că, lângă acest caracter primar, încet-încet, dar sigur, îşi face loc în mintea copilului, de la vârsta cea mai fragedă, optimismul fals, alterat de filozofii, mai mult sau mai puţin „spirituale”, sau de speranţa falsă că vor putea ajunge oameni „mari” în viaţă, adică „manipulatori”, în loc de „manipulaţi”. Realitatea, însă, demonstrează clar tuturor că, de la Dumnezeu, în jos, piramidal, toţi suntem manipulaţi, fie că vorbim de Fiii Lui, fie muritorii de rând, adică de „păcătoşi”. Dar, după cum se ştie bine, Fiii Lui, constructorii ăştia nevăzuţi ai societăţilor umane şi a Oridinilor sociale, au şi ei odraslele lor, motiv pentru care „şcoala”, pentru marea majoritate a omenirii, nu se mai dovedeşte a fi altceva decât o practică premeditată mizerabilă şi experimentală, pe fiinţa umană şi pe alte câteva vietăţi „domesticite” – căci acesta este termenul trist al denaturării noastre psihice. Azi, observăm din ce în ce mai des câini care ies la plimbare îmbrăcaţi, de stăpânii lor, în nişte hăinuţe specifice, iar mâine, stăpânii, vor constata că potăile lor, de ruşine, normal, vor refuza să mai iasă dezbrăcate afară! Biblia ne aminteşte… anemic, doar printr-un singur verset, la sfârşitul capitolului 2 al Facerii – Făcături sunt toate, nu „geneze”−, că, la început, bărbatul şi femeia sa, umblau goi şi nu cunoşteau ruşinea. Cineva, înseamnă că le-a vârât-o-n cap, şcolindu-i şi transformându-i, din vietăţi, în oameni „civilizaţi”, la fel, sau asemănător, cum sunt azi bietele patrupede în devenire! Deci, luată la bani mărunţi, şcoala, nu este altceva, decât o perioadă obligatorie din viaţa noastră, menită să ne „modeleze” creierele psihologic, prin intermediul unor profesori, obligaţi a-i „lucra” pe copii la minte, conform unei PROGRAME stabilite de superiorii lor, în schimbul pâinii de toate zilele, astfel încât, practic, copiii mulţimilor lumii vor fi „educaţi” civilizat – adică „dresaţi”, ce mai tura-vura. Abia după anii de „şcolarizare” se poate vedea, la fiecare individ în parte, dacă într-adevăr a devenit „dependent faţă de mâna care dă de mâncare”, adică de salariu, despre care, deasemenea ştim că, la majoritatea oamenilor creşte cu ţârâita, cu doar câţiva zeci de bănuţi la câţiva ani, în vreme ce la unii, la câţiva doar, din fericire, salariile se multiplică imediat cu câte zerouri vor ei. Despre ăştia, mulţimile nu ştiu niciodată clar „de unde vin”! Se trezesc, pur şi simple, cu ei în parlamente, nitam-nisam. Nu ştiu nici „încotro conduc ei treburile”! Ce ştiu multimile bine despre ei, auzim zilnic: Este vorba de „orificiul” acela matern, prin care au ieşit şi prin care sunt trimişi toţi, la grămadă, să se ducă.

Astfel judecând, şi numai aşa, putem întrezări care este practic adevăratul rost al menţinerii sărăciei lucii în rândurile omenirii, căci, atât starea „de sărăcie”, cât şi cea „de bogăţie”, nu sunt caracteristice Vieţii Naturale, ci doar a celei „artificiale”, a „vieţii civilizate”, cum i se zice de fapt greşit, civilizaţia dovedindu-se a fi tot o „facere”, dar nu a Naturii, al cărui „început” este cel specificat cu foarte mare claritate în Biblie şi care nu are absolut nicio legătură cu acel Început, al tuturor începuturilor, către care tânjim reflexiv, căutându-l fiecare dintre noi cu multă stăruinţă, de când ne maturizăm şi până ce închidem ochii definitiv, prin mai toate Vechile Scripturi, deşi El, practic, urlă de necaz din străfundul genei noastre, că nu mai vrem să-l băgăm în seamă, imediat ce începe să ne placă apa ruginită venindu-ne pe teavă, când vor, şi cum vor, cei pe care-i alegem doar pentru a avea pe cine să-njurăm de mame şi de origini.

Nefiind, deci, de Natură Energetică, cele două stări, mai sunt numite şi stări „materiale”, dar tot în mod greşit şi doar de către cei care şi-au adoptat biblic, prin forţă, numele de „dumnezei”, în realitate doar nişte jeguri de oameni „politici”, total nepreocupaţi de realitatea înconjurătoare, de Natură, ci doar de propriile lor interese materiale, chiar ei fiind aceia care, prin finanţări fabuloase, şi-au dorit dintotdeauna a stăpâni până chiar şi peste Ea. Dacă i-ar fi preocupat, ar fi înţeles, dacă nu chiar toţi, măcar o parte din ei, că, în Natură, nu există practic materie „nulă” din punct de vedere energetic, Tabelul Periodic al Elementelor, întocmit de Mendeleev, fiind doar rezultatul unor experienţe de laborator. În mod separat, aşa cum sunt ele înscrise în Tabel, elementele nu pot exista! Doar condiţiile acelea specifice, create de oamenii „de ştiinţă”, distrug Energia care le leagă în materie, adică valenţele. Totuşi nici chiar o astfel de rupere nu poate fi permanentă, ci doar pentru o anumită perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, funcţie de cât durează practic re-energizarea elementelor moarte, după care va urma re-integrarea în materia, nicidecum alta, ci aceiaşi.

Raportat la Istoria consemnată de Biblie, la cele două stări, despre care vorbim, mai putem observa că, de la Noe încoace, ele, de fapt, induc în om acelaşi caracter dualist, specific doar Dumnezeului care le-a creat, practic, spre a fi destinate doar „păcătosului” biped, urmând a ne aştepta să vedem şi patrupedele ruşinându-se-n viitor. Categoria de oameni, ce beneficiază din plin de blestemul patern noahian, sunt cei stabiliţi a fi mai blânzi din fire, dar şi mai precauţi, lângă care mai putem ataşa, dacă dorim şi fără a greşi deloc, mascotele, nevinovatele vietăţi care, tot din fire, sunt la fel de asemănătoare, atât în ceeace înseamnă „blândeţea”, cât şi în ceeace înseamnă „slăbiciunea fizică”. Pentru a se înţelege clar la ce mă refer, propun chiar acum recitirera primelor două versete ale Noului Legământ încheiat de Dumnezeu cu Noe, după Potop. (Vezi cap. 9: 1-2, chiar şi 3, pentru cine vrea)

Întrucât inducerea forţată în mintea unei vietăţi (oricare, nu neapărat umane), a stării de „dependenţă faţă de mâna care dă de mâncare”, nu este prcticată de absolut toţi oamenii, ci doar de o minoritate, putem deduce cu claritate că ea este proprie doar celor „răi la suflet din fire” − cum bine se zice −, la mintea cărora nu poate prinde nici măcar arhaica „blândeţe”, specifică doar preoţilor care păstoresc din dragoste şi predică din Scripturile sfinte întru schimbarea în bine a caracterului enoriaşilor săi. Cât despre trântori, despre cei care s-au făcut preoţi doar pentru a trăi „de pe urma Cuvântului” − cum zicea şi Pavel −, dar nu oricum, ci de la bine în sus, ştim că ei au existat încă de la începutul Erei Religioase, conform celor scrise-n Biblie, şi cred că vor continua să existe până-n vecii vecilor. Fără greş, ei întăresc argumentul cel mai doveditor al inexistenţei Dumnezeului-făcătură, adică dogmatic. DUALISMUL Său, meşterit de doctrinologi, este filozofia care, odată crezută, anulează principiul logici reale − compararea oricăror necunoscute aflate, cu realitatea înconjurătoare, indiferent de gura care le pronunţă −, înlocuindu-l cu principiul „logicii” imaginare – crede şi nu cerceta!… Dualismul, respectiv alternanţa continuă a judecăţii noastre între „bine şi rău”, nu poate nicicum să încapă în perimetrul Logicii; dar situaţia este şi mai gravă, observând că acestă infectă filozofie a reuşit să pună stăpânire pe 99,999% din totalul întregii omeniri, în doar cei circa 70.000 de ani, de când se crede că dogma şi-a făcut biblic apariţia, pentru a-i face pe oameni să creadă în existenţa Dumnezeului dualist oricum, indiferent de metodele folosite, fie prin folosirea forţei fizice, fie prin folosirea forţei carismatice, care este de natură psihică şi proprie fiecărei persoane, ca şi „intensitate”, funcţie de subiect, împrejurări şi interes, indiferent dacă acesta este doar subiectiv, material, sau amândouă la un loc.

Obiceiul de a captura o vietate, oricare, este practic foarte strâns legat comerţul pe care-l practică azi, destul de bine mascat, acelaşi tip de indivizi, înşelători, fără milă şi răi la suflet, care au capturat-o de fapt şi o ţin legată, fie fizic, ca-n Sclavagism, oamenii, fie doar psihic, aşa cum îi leagă şi religiile pe cei slabi din fire, adica la cerbice, înslăbănogiţi special de preoţinea slujitoare dogmei şi interesului personal, nicidecum semenilor lor.

Asta s-a întâmplat şi cu strămoşii noştri DACI! Cei care ne-au cotropit Părinţii, la începutul secolului întâi al Erei Noastre, n-au fost practic locuitorii Romei Antice, după cum nici cei din anul 1945 n-au fost ruşii, locuitorii bastinasi ai Rusiei, cum mincinos au scris „istoricii”, ci coordonatorii Organizaţiei Internaţionale a Evreilor Comunişti, care doar s-au folosit de Armata Rusă, pentru ca ei să poată să rămână „nevăzuţi”. Migratorii, deci, cei care s-au infiltrat în Senatulul Romei, au fost nevăzuţii şi adevăraţii creatori ai Imperiului Roman, precum şi adevăraţii vinovaţi pentru toate crimele săvârşite de Lumea Creştină, creată şi condusă de ei, căci acest imperiu n-a fost declarat chiar degeaba „sfânt”, ci prin chiar faptul că a fost „sfinţit” după modelul lui Moise, cu râuri de sânge nevinovat, animal şi uman la un loc, vărsat în numele aceluiaşi Dumnezeu, dar sub călăuza altei dogme religioase, pe care tot ei au impus-o cu forţa ca şi Religie de Stat obligatorie întregului imperiu. Lucrarea aceasta a lor, seamănă perfect, ca două picături de apă, şi cu lucrarea creierului mozaic, făcută în Poporul Evreu, dar şi cu cea a creierului hitlerist sau comunist, făcută pe rand în toate Popoarele Est-Europene, căci, chiar dacă conţinutul unor picături compárate, diferă compoziţional, oamenii nu le pot deosebi după formă, ci după efect. Însă, „efectul”, ştim cu toţii că se simte doar după scurgerera unor mai mulţi ani.

De ce fac o astfel de comparaţie? Pentru că şi Moise a omorât circa trei mii de israeliţi nevinovaţi, în doar câteva ore, prin spadele Leviţilor şi în numele aceluiasi Dumnezeu biblic, adica al lui, cruţând, însă, pe cel cu-adevărat vinovat, pe Aaron, pentru că era fratele său de sânge. Aceştia doi, lucrând mână-n mână, unul zicând că face legătura cu Dumnezeu, iar altul infiltrat în mijlocul poporului, au impus evreilor o Nouă Religie cu forţa, căci, aşa degeaba, nici n-ar fi avut cum să fie numită „mozaică”.

Lucrând mână-n mână cu cei care ne-au trădat, adică cu migratorii infiltraţi în mijlocul poporului nostru DAC − căci aceştia sunt, până la urmă, adevăraţii vânzători de popoare −, creatorii din umbră ai Imperiului Roman, au putut transforma DACIA noastră în „Romania”, dar nu chiar atunci, prin forţa armelor, căci aceasta s-a dovedit insuficientă  − ei, cu ajutorul Armatei Romane reuşind să ocupe doar partea de sud a DACIEI −, ci prin intermediul preoţilor trădători, pe de o parte, care în loc să propovădiuască din Istoria DACIEI, cu adevărat sfântă DACILOR, au început să propovăduiască din Biblie, care este într-adevăr Sfântă, dar numai Poporului Evreu, nicidecum şi tuturor celorlalte popoare de pe pământ. Pe de altă parte, ei s-au mai folosit şi de o altă clasă de trădători, cum sunt „istoricii” şi „profesorii” mincinoşi, care au început imediat, unii să creeze, iar alţii să predea generaţiilor tinere, ideea că DACII sunt „fraţi de limbă latină cu italicii şi ibericii”, o minciună grosolană, generarea limbilor noi, fiind tot o divizare a omenirii, generată expres de către cei care i-au pus pe oameni să construiască un turn, prin care să se poată atinge Cerul. Hai, va rog frumos, mai lasati-ma sa mai fac o micuta paranteza: Oare cine doreşte din totdeauna să cucerească alte planete de pe Cer, oamenii de rând, sau finanţatorii din umbră ai unor astfel de programe?

În final, cucerirea întregii noastre DACII strămoşeşti, s-a pùtut realiza abia la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când, la masa aşa-zisei „păcii” de la Ialta, încăpăţânatul nostru popor, în păstrarea limbii noastre străbune şi a datinilor strămoşeşti, a fost vândut creierului comunist, coordonatorului din umbră a Organizaţiei Internaţionale a Evreilor Comunişti, special pregătiţi să răstoarne orice democraţie, nu doar a ţărilor pe care le-au călcat în picioare folosindu-se de cismele ruseşti, ci a tuturor democraţiilor existente la acea vreme, dar, pentru că aşa ceva nu li s-a permis atunci, au fost obligaţi să se mulţumească doar cu ţările popoarelor date de Churchil şi Rozenwelt drept cobai, intru experimentarea doctrinei Sale criminal-diavolească. După cu se cunoaşte, pe români li s-a permis să-si experimenteze prostia, cu o intensitate procentuală de 90%, timp de 45 de ani. Bun şi-aşa – ce să mai zicem, în comparaţie cu Poporul Rus, care la suportat dublu, şi ca număr de ani, şi ca intensitate, până în 1990, când ni s-a permis tuturora să avem iar acces la LIBERTATE.

Şi uite-aşa, STĂPÂNII Lumii, adică semiţii – căci până la ei am vrut s-ajung −, de la beţivanul lor tată, fac ca unii dintre noi să ne naştem SCLAVI, adică „ha’am-eţi” blestemaţi din chiar pântecele mamelor noastre (exact cum şi Antiochienii i-au numit pe primii creştini „ha’am-mişeii”), iar alţii, TOLERAŢI, respectiv „ya’afeţi”. Conform judecăţii cu-adevărat blestematului Noe – prin însăşi faptul că era un beţivan notoriu –, nu este vinovat cel care s-a-mbătat ca porcul şi s-a culcat în pielea goală, ci propriul său fiu, care poate c-o fi intrat în cortul lui, din cauza uei simple îngrijorări, pentru că nu-l mai vedea ieşind afară şi probabil că-l bănuia deja mort, din cauza băuturrii turnată-n el cu nemiluita. Acestea sunt ADEVĂRURI, pe care Biblia nu le ocoleşte, ci le-a lăsat scrise clar, negru pe alb, spre aducere aminte, dar, cine să le predice oamenilor: preoţii? Aştia, după funcţiile ce le ocupă, sunt adevăraţii mincinoşi, începând de la cel mic, care slujeşte Dumnezeului biblic într-o micuţă bisericuţă, şi până la cel mai mare, care, încoronat, slujeşte aceluiaşi Dumnezeu la Roma, coordonând întreaga Biserică Catolică, din Vatican, sau până la încoronaţii Bisericilor Ortodoxe, pentru că aici MARII HOŢI n-au putut cădea la pace şi, din această cauză, sunt mai mulţi. Rar putem vedea, printre aceste hahalere, câte un preot ca Arsenie Boca, ca Bartolomeu Anania sau ca Richard Wurmbrand, foarte rar chiar, căci, atunci când îşi ei isi fac auzite principiile, sunt azvârliţi imediat în puşcării, pentru că refuză sa execute ordine „mozaiceşti”, cum ar fi, spre exemplu, acela de a face popoarelor pe care le păstoresc „viţei din aur”, adică idoli, aşa cum a făcut Aaron.

Peste tot, pe unde am fost târât de soartă, am întâlnit mai mulţi oameni de toată isprava decât hahalere îmbrăcate-n blănuri de oaie! Spun asta pentru a nu crede cineva că aceştia sunt doar în Anglia. Nu-nu-nu: Aceştia sunt peste tot, exact aşa cum am ajuns şi noi „românii” (de la Traian încoace), să fim răspândiţi astăzi prin întreaga lume! Eu am avut acest har de a-i întâlni pe unde mi-a fost dat să umblu.

Fără voia noastră, prin natura schimbărilor sociale trecute, prin care am fost obligaţi să trecem de-a lungul existenţei, am ajuns să fim diferiţi, unii dintre noi dovedindu-se a fi de-a dreptul parşivi – aş putea spune −, căci suntem singurele vietăţi de pe pământ capabile să ne exprimăm un gând şi să gândim în ascuns la altceva diferit de ceeace spunem, în acelaşi timp. Alţii, însă, destui de mulţi, au avut ambiţia de a rămâne OAMENI, în sensul adevărat al cuvântului, indiferent de Ordinile mai mult sau mai puţin Mondiale pe care le-au trăit. După ani mulţi de cercetări şi de cugetare, am ajuns la capacitatea de a înţelege că, în regnul nostru uman, cândva, s-a produs o deviere de la normal, de natură psihică, evident, care cred că ne-a afectat grav starea lăuntrică, sau „genetică” − mult mai clar spus. Această deviaţie, fiind de natură psihică, în modul cel mai sigur, este şi normal că a putut devia către parşivitate gândirea multora dintrte noi. Ei bine, cugetând asupra acestei enorme nenorociri, am putut constata că „arma” prin care s-a putut realiza această mutaţie, a fost PRIVAREA DE LIBERTATE! Nu numai fiinţa umană, ci absolut orice vietate ajunge să gândească cu „parşivitate”, atunci când se simte capturată şi ajunge să depindă de „mâna” care-i dă ceva de mâncare, din când în când, într-atât încât să-şi ducă viaţa după o zi pe alta. Doar aşa – căci altfel ar fi imposibil −, cel care capturează, poate ajunge „stăpân”, iar cel capturat „sclav”. Mascotele noastre cred că ne-ar putea fi cel mai bun exemplu: Deşi s-au scurs multe mii de ani de când omul a capturat şi domesticit lupul, spre exemplu, transformându-l în „câine de casă”, lanţul, iata ca se mai dovedeşte a mai fi încă şi azi necesar!… Lucrul acesta cred că este cunoscut şi de semiţi, aşa cum cred că a fost cunoscut şi de egipteni, pe vremea când au fost popor „ales”, de aceiaşi draci care conduc lumea din umbră.

Într-un joc, numai greşala poate schimba soarta celor care joacă!

Să nu credă cineva că m-am concentrat prosteşte asupra acestui subiect, ca şi cum n-aş fi avut altceva mai bun de făcut. Cauza, a fost numele unei străzi „Darwin”, pe lângă care trebuie să trec vrând-nevrând, de fiecare dată când mă duc de aici, de unde locuiesc vremelnic, la Restup London Hostel, până la LIDL, unde găsesc fructe ieftine. Darwin, nu-i nimeni altul decât unul dintre învăţătorii celor care se cred „superiori” ca şi „rasă”. Sunt, poate – unii dintre ei −, cei mai bogaţi dintre toţi bogaţii lumii, poate şi cei mai educaţi dintre cei mai educaţi oameni, dar, în esenţă, ei tot PROŞTI se dovedesc a fi, căci nu şi-au putut da seama nici până azi că, orice rău de pe pământ, începând de la banala contradicţie dogmatic-religioasă sau doctrinar-politică şi până la distrugerea Echilibrului Natural Biologic, îşi are originea în extravaganţa poftelor lor.

Orice exemplu grăieşte vehement asta, oricât de banal ar fi. Iată unul: Miliardarul vrea să conducă o maşină de 6000 de centimetri cubi. Înţelege el oare că banul a creat şi în mintea săracilor aceeasi dorinţă, datorinţa sa? Nu! Sau, poate nu-l interesează. În goana lui nebună după bani, el se va bucura de faptul că i-a putut corupe pe săraci, făcându-i să-şi rupă de la gură, pentru a putea conduce şi ei, ca şi el, tot o adunătură de fiare… Dar, prostia lui din cap, nu-i chiar asta, ci faptul că, respirând un aer filtrat şi aclimatizat, trecut practic prin nişte hârtii, fie răcit, fie încălzit cu ajutorul freonului, el crede că respiră aer „curat”, nu poluat, de miliardelele sale motoare , ca şi cum întreaga Atmosferă Terestră suprapoluată, n-ar include şi porţiunea de sub orificiile nasului său. Iată PROSTIE!!!

Alexandru Tomás-Cervesy Ulth’

***

Publicat în Uncategorized