C Ă P Ş U N A R U L


Pe vremea când nu ieşea afară din ţară decât… „ăla şi cu Leana a lu’ Zăpăcitu din capul statului” − vorba lui Amza Pelea −, mai toţi românii-şi doreau să se facă „gân-daci”!

─Păi, ce sunt gândacii, nu-s nişte gâze?

─Nu-nu-nu: sunt nişte „daci care gân-desc”! Sau… mă rog… care gân-deau.

─Zău? Şi la ce… mă rog… gân-deau?

─Păi, gândeau la… cum să se facă „gân-daci de Colorado”! Că acuma, oricine se poate duce pe-acolo să se facă, cum vrea, chiar şi de… „colorado”, fără bani încă, participând doar la „Loteria vizelor”!

─Dar, stai o leacă: de ce să mai baţi drumul până acolo? Uite frate Spania colea, la doi paşi de noi, ţară în care poţi ajunge, nu o biată „gâză”, ci un di-ta-mai Căpşunaru’, şi-ncă de renume naţional, cel puţin, dacă nu şi mondial!

─Crezi cum vrei: Eu sunt mândru de titlul de CĂPŞUNAR! Ce “honoris causa”? Căpşunar ne-ne-eee! Uite că nu pot renunţa la el…

─Căpşunar? Da’ ce este căpşuna?

─O biată fructă „rozaceae”! Ce-i drept, cam căutată azi, mai ales de românii cărora le place să-şi câştige banul, lăsându-şi acasă mândriile şi ambiţiile anilor de „studiu”, doctoratele, ca Ponta bunăoară… de dragul copiilor şi a întregii lor familii. Asta-m vrut: neo-politică? Asta mâncăm azi! Şi uite-aşa, că mare bai nu-i: căpşuna aduce bani capşunarului nostru, căpşunaru’ nostru aduce bani familiei sale, familia lui „mişcă” pe unde poate, comerţul sau „umflă” relaţiile… Deci, fruct-a-duce bani, dar nu ţării că… ţara-i dă la parlamentari… ca să poată dormi liniştiţi prin băncile parlamentului, adică tot ca-n cismele Statului, ca pe vremuri, dacă tot îi alegem să stea…

─Nu le-ajunge cât dorm, ca noi, în paturi?  Stai aşa! Bine-bine, dar până când?

─Păi… până la alegeri numai! Ce, nu ajunge? Să zică merçi că respectăm normele democratice făcute de ei, că altfel!!!…

 

─Eu cred, totuşi, că nu numai culesul căpşunilor ar fi pe placul românilor cinstiţi şi harnici, ci orice cules de… de altele!

─Şi culesul de flori?

─Claro! Uite, dacă nu mă credeţi, anunţaţi, dar nu oricum, ci prin Ministerul Muncii, că undeva într-o ţară oarecare, se solicită braţe de muncă, la culesul de… trandafiri, să zicem şi o să vedeţi cum se vor îmbulzi românii pe această sursă de câştig, pentru că, venind prin Ministerul Muncii (noastre!), va fi cotată drept „sigură”. Nu se vor mai gândi ei atunci la simboluri, la ţepi, la partide politice, că vorba-aia: Banu’ să iasă! Sau cum zice englezu’: „Mony tok!” E drept că vor mai fi şi din aceia mai „vigilenţi”, care se vor întreba: „Bă, da acuma, trandafirii ăştia put a „Crin” rău de tot?

─Nu-i problemă, că şi-aşa trebuie să purtăm „botniţe” ca la cules sau pe stradă… d-alea de „gripă A” sau de fum, ca japonezii! Împuşcăm mai mulţi iepuri dintr-un foc: ne vom păzi şi de fum şi de gripă, că de, ştim că vine de la „porci”! Da’ ne vom păzi şi de mirosul ăla otrăvitor, de… Crin.

─Bravo! …Judecată simplă, dar eficientă… de CĂPŞUNAR.

─Ah, dac-ar vrea Căpşunarii să se mai unească odată, să scape ţara de veşnicul pericol comunist, despre care am văzut, pe SITE-ul Antenei cu ocazia comemorărilor evenimentelor de la Timişoara, că doar domnul Guşă crede că nu mai există, din cauza guşii sale probabil, că noi, căpşunarii din străinătate, departe de casă, dar şi de mediile de informare trandafiro-nţepate şi crino-infestate, nu mai putem fi păcăliţi aşa uşor, chiar dacă şi pe aici sunt „trandafirişti” care se mai înţeapă, ce-i drept, cu opoziţia, dar cu un căpşunar-om de rând, nu au nimica, dom’ne! Şi nici nu se-mbuchetează aşa repede, ca la noi, cu-n Crin!…

─Vrei să zici: Bine, bă, dar Bernard Madoff, „americanu” ăla cu Criza, ce-a făcut?

─A făcut… ce-a-nvăţat împreună cu Adrian Năstase să facă, la studii „economice” în SUA… la „Bănci cu Finanţe”, că doar au fost colegi de grupă „doctoranzi”.  Numai că ăsta, al nostru, încercând a-şi „adapta” cunoştinţele la „nevoile” actuale, a-împrumutat prea mult, cu mâna pân’ la umăr, de la Banca aia… cum îi zice… „Mătuşa Tamara Bank”, pe când Madoff  ăla, nu şi-a mai tras cu pistolu-n gât!…

─Ala-şi trage-n cap, dacă vrea, că americanii ştiu să mânuiască armele… Nu ratează…

─Da’ uite, Maria Vlas, alt exemplu de elevă sârguincioasă, tot de la Bănci a „împrumutat”, nu de la „mătuşi”!… Mai vreţi exemple? Vântu, nene, poftim!… Brânză!…

─„Afacerişti” nene,  nu căpşunari, ca noi!…

─Eh, dar ce treabă mai avem noi acuma cu ăştia? Ia să-i lăsăm tot pe ei să se „ocupe”  în continuare de tunuri, că se făcu târziu deja şi… mânie trebuie să plec la muncă, la schimbul II, la cules de căpşunele!…

─Păi ce-i mai votăm?

─Noi nu! Dar mai ştii… „majoritatea”…

 

…Aşa-dar noi vă spunem civilizat: La revedere…, ne vedem la alegeri şi-apoi peste cinci ani! Că de(!), vouă, doar, nu v-a plăcut peste patru…

       Alexandru Tomás-Cervesy

Anunțuri

Despre alexandrutomascervesy

I am who I was born free to be!
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s