Sunt cel ce sunt, din cel ce-am fost şi care voi mai fi


Cel ce sunt eu azi, poţi fi şi tu, dacă nu tot azi, atunci mâine sau când vei voi!

 

Sunt cel ce sunt:

Acelaşi care-am fost

şi care voi mai fi!

Mai mult evoluat,

sau neevoluat,

în creştere sau…

poate în descreştere,

după părerea limitată,

dar foarte vinculată,

a unor guralivi,

sau poate chiar şi-a mea,

în tot ce nu pot şti.

 

Dar de ce cred că sunt

cel care-am fost?

E simplu, omule:

Pentru că, dacă n-aş fi fost,

n-aş fi putut nici fi.

Aşa că, dacă sunt,

pot crede că voi fi!

 

Deşi mulţi îţi zic şi argumentează că viaţa ta trebuie să difere de a mea, după cum nu putem găsi nici două degete la fel la o singură mână, iată că toţi venim pe lume la fel şi plecăm tot la fel din ea. Omule, acest lucru ar trebui să te facă să elimini din judecata minţii toate dogmele şi doctrinele filozofice. Prima, cu care ar trebui să începi, ar putea fi „dualismul”, spre exemplu, care te învaţă să gândeşti dublu pentru absolut orice, chiar şi despre tine. Deşi practic nu se poate dovedi, datorită acestei concepţii filozofice dăunătoare, credem şi afirmăm cu toată convingerea, că am avea două emisfere de creier în cap, separate ca rol şi funcţionament. Cu una, cică, cu cea stângă, să zicem, am vedea culorile, prin intermediul ochiului drept, iar cu cealaltă, lumina, prin intermediul celui stâng. Sau invers. Oricum, nu contează, pentru că este fals! Toţi oamenii care şi-au pierdut unul din ochi, văd perfect cu celălalt şi lumina şi culorile. Sau alţii, cărora una din emisfere le-a fost infectată complet de encefalită, prelucrează perfect semnalele primite de la cei doi ochi, cu cealaltă emisferă sănătoasă.

Eu mi-am eliminat această prostie „ştiinţifică” din gândire, obişnuindu-mă să nu mai gândesc „dualistic”. Pentru mine nu există „răul”, ci „necesitatea”, care poate fi foarte simplu înţeleasă şi înglobată în „bine”. Foamea, spre exemplu, este o necesitate, pe care noi o considerăm ca fiind ceva „rău”, atunci când vedem carnivorele vânând. Totuşi, niciun animal nu vânează precum o face omul, din plăcere, ci din necesitate, şi, nu animalele au creat abatoarele, ci omul setos de sânge şi de carnagiu, de sacrificarea în lanţ a sufletelor animalelor nevinovate…

Am sesizat la unii profesori care predau prin şcoli, că habar n-au despre ce vorbesc, ei predând ceeace au învăţat să predea, doar pentru a-şi câştiga salariul. Apoi, la alţii, care ştiiau despre ce vorbesc, am observat că predau cu scopul de a-mi aiuri judecata şi de a mă transforma într-o viitoare unealtă a dogmei sau doctrinei îmbrăţişate de ei. Iată, aşa ne trezim că avem concepţii diferite, de la învăţăturile lor din şcoală, care ne despart de fapt pe noi, punându-ne în opoziţie periculoasă, pe poziţii contradictorii şi conflictuale. Contradicţia NU este mama progresului, aşa cum afirmă marxism-leninismul. Prostia este opusul deşteptăciunii, nu şi al Înţelepciunii, căci Ea nu poate avea antinom! Aşa că nici Dumnezeul acela Creator, nu poate „blestema” pe cei care nu-L iubesc, după cum afirmă mincinos Biblia scrisă de oameni. Isus a spus, că El trimite ploaia peste toţi, deci şi peste aceia care s-au lăsat amăgiţi de dogme şi doctrine omeneşti, împărţindu-şi judecata în bine şi rău, în viaţă şi moarte, devenind ei înşişi, când „buni” şi când „răi”, în funcţie de interesul ce-l au în anumite momente.

Omule, priveşte Realitatea din jur şi învaţă de la celelalte vietăţi care trăiesc în libertate, analizează-le comportamentul şi judecă singur: ele nu sapă, nu seamănă, nu seceră şi nici nu trebuie să muncească în fabrici sau la birouri pentru a-şi câştiga existenţa, dar, totuşi, nu duc lipsă de nimic! Încearcă să le păcăleşi, cumpărându-le bunăvoinţa cu un ban, fie şi de aur chiar, şi vei vedea că nu vei reuşi. Nu la fel se întâmplă şi cu cel domesticit! Şi-acum întreabă-te: Omul, cum a putut fi amăgit? Cine l-a scos pe om din Mediul său Natural şi l-a despărţit de ele? Cine i-a băgat în cap că el este fiinţă „superioară” între toate celelalte vietăţi şi că trebuie să „stăpânească” peste ele, în loc să trăiască cu toatele în armonie, adică aşa cum a trăit la Început, când Creatorul şi Mama Înţelepciune le-au întocmit pe toate foarte bine?

Perseverând astfel pe calea vieţii, vom înţelege fiecare la timpul potrivit, unde am greşit ascultându-i pe guralivi şi punându-ne credinţa în minciunile lor. Observând, spre exemplu, cât se „roagă” celelalte fiinţe care trăiesc liber în Natură, departe de orice filozofie şi ştiinţă umană, putem înţelege dacă şi noi, oamenii, ar trebui, sau nu, să ne rugăm „cuiva”, sau să păstrăm în minte ideea „păcătoşeniei” şi a dependenţei de „cineva”, pentru a ne „curăţi” şi „salva” de la moarte.

Numai aşa, omule, vei putea înţelege de unde îţi vine acea năzuinţă lăuntrică inexplicabilă către LIBERTATEA efectiv trăită, nu doar închipuită.

Omule, nu-ţi trata cu uşurinţă gândurile care-ţi izvorăsc din INSTINCT: Gândeşte profund le ele, căci ce-ţi doreşti atunci când gândeşti şi cum vei medita la ceeace-ţi doreşti, NUMAI ACEEA EŞTI !

A medita înseamnă a te retrage singur în odăiţa ta, pentru a putea să analizezi profund cu gândul, într-o linişte totală, tot ceeace percepi cu simţurile tale natural înnăscute: Această învăţătură ne-a fost dată de Isus, reformatorul Mozaicismului, iar el a preluat-o de la ucenicii adevăraţi ai lui Buddha, reformatorul Hinduismului.

Încrede-te pe deplin în Puterea ce o ai! Ea nu există doar în oameni − ba chiar în noi, ea se manifestă cel mai slab, deoarece morganica civilizaţie, către care aspirăm, ne-a alterat cel mai grav instinctul −, ci ea există în absolut toate vietăţile, potrivit cu rolul ce-l are de îndeplinit pe pământ fiecare specie în parte, ea fiind o moştenire care se transmite în mod Natural, prin sămânţă, începând de atunci, de la Început, de când Tatăl tău Creator, a întâlnit-o, a iubit-o şi s-a împreunat cu Mama ta Înţelepciune. Ei au făcut totul cu DRAGOSTE, inclusiv pe om, fără a blestema nimic din tot ce au întocmit, şi, deci, nici pe om. Aspectul acesta reiese din faptul că, atât omul cât şi toate celelalte fiinţe, găsesc hrană, atunci când le este foame şi tămăduire, atunci când sunt bolnave, în Natura înconjurătoare creată de Ei, cei doi Părinţi ai Universului şi omenirii. Iată, deci, ce înseamnă, în Realitate, a binecuvânta!

Aşadar omul nu s-a născut păcătos din fire, din alţi oameni păcătoşi, ci, la un moment dat, a fost amăgit de sloganele „ducerii unei vieţi civilizate şi a unui trai îmbelşugat”, pe care „cineva” i le-a inoculat cu forţa. De la „el” şi de la „fii lui”, a învăţăt omul să captureze vietăţile libere şi să le domesticească, adică să le inoculeze ideea de „dependenţă” faţă de el, prelunând şi aplicând pe ele ceeace „ei” au aplicat pe el, capturându-l şi domesticindu-l, făcându-l dependent de „ei”!!!

Când s-a întâmplat acest lucru? Nu se mai poate şti, dar nu contează! Cine sunt „ei”? Acest lucru se poate şti, dar nu-i prea important! Mult mai important ar fi ca tu, omule, SĂ TE TREZEŞTI LA REALITATE!

Omule, Natura aceasta minunată, te înconjoară cu atâta drag, tocmai pentru a-ţi atrage atenţia asupra Celui care te-a întocmit, pentru ca şi tu, alături de celelalte vietăţi, să-ţi trăieşti rolul ce-l ai în mijlocul ei. Trezeşte-te la Realitate şi nu-i mai face niciun rău! Nu încerca să o schimbi după cum vor fii dumnezeului veacului, cei care te amăgesc cu bani: OPREŞTE-TE! Nu mai sluji lor, muncind pentru aflarea Sursei Vieţii, în schimbul banilor şi privilegiilor ce ei ţi le promit! Îndepărtează-te de el şi de fii lui, pentru a putea să gândeşti şi tu liber, aşa cum gândesc absolut toate vietăţile care trăiesc în libertate şi exact aşa cum gândeai şi tu la Început, când ai fost întocmit.

A gândi liber, înseamnă a-ţi ţine judecata minţii limpede, departe de orice învăţătură dogmatică şi doctrinară, precum şi de orice ipoteză ştiinţifică.

 

 

Izolat de restul lumii în propria-mi ţară, am dorit să pătrund în adâncurile vechilor credinţe şi, târziu, când am ajuns izolat în propria-mi lume, iată ce-am aflat…

Există spaţii goale în toate dogmele şi doctrinele, care deocamdată nu pot fi umplute cu Adevăr, pentru că nu a sosit momentul prielnic. Dar momentul aceasta mult aşteptat, nu ne va fi nouă prielnic niciodată, pentru că, ceeace noi am vrea să umplem cu Adevăr, nu este necunoaştere, ci minciună. Spaţiile de timp necunoscute din scrieri, au fost special lăsate aşa, goale şi fără răspunsuri, de către creatorii dogmelor şi doctrinelor. Ei au ştiut de la bun început că, scrierile rămase de la martorii autentici, dacă vor fi făcute şi răsfăcute de ei, iar apoi canonizate, adică aprobate şi impuse ca religii sau politici de stat, vor duce la naşterea de contradicţii, contradicţiile vor duce la naşterea de certuri, iar certurile vor duce la naşterea de conflicte sângeroase. Au anticipat, deasemenea, că aceste conflicte inevitabile vor ridica reformatori din chiar mijlocul mulţimilor, care vor instiga mulţimile la proteste. Dacă respectivii reformatori vor consimţi să slujească şi ei dumnezeului veacului, atunci creatorii de dogme şi doctrine i se vor alătura şi, împreună, vor obliga statele să aprobe naşterea şi apariţia de noi culte şi partide, cu aceeaşi bază dogmatică şi, respectiv, doctrinară, fără ca cele vechi să fie eliminate definitiv. Astfel, dorinţa reformatorilor va fi îndeplinită, dar, ce-i drept, numai pe jumătate. Dacă nu vor accepta alianţa, atunci respectivii reformatori vor fi eliminaţi prin moarte. În acest mod, prin manipulare a tot ceeace a fost extras şi ascuns din scrierile rămase, creatorii de dogme şi doctrine, au pus cultele religioase şi partidele politice, în poziţii conflictuale şi au putut declanşa războaie şi genocide, în care au căzut victime, exact aceia care au îndrăznit să se pună în calea lor, spre a le încurca planul de conducere a omenirii în direcţia dorită de dumnezeul veacului şi al lor.

Tot acest sistem de manipulare a maselor gnostice şi agnostice de oameni, face parte din Politica de monitorizare şi gestionare a Religiei şi, respectiv, a Ateismului. Se crede că Religia a pierdut mult teren în lupta cu Ateismul, dar la o analiză mai atentă, se poate observa că ele, deşi sunt pe poziţii opuse la bază, la vârf nu se contrazic, ci se SFĂTUIESC, manipulând şi conducând împreună masele de oameni, în aceeaşi direcţie şi definindu-şi, doar, unicul lor ţel, în forme diferite: gnosticii, care sunt manipulaţi spiritual, fiind conduşi către „intrarea în Împărăţia Cerurilor”, iar agnosticii, care sunt manipulaţi tehnologic, fiind conduşi către cucerirea de noi planete, a Cosmosului Apropiat şi, în final, a întregului Univers, ceeace, evident, înseamnă acelaşi lucru.

Iată deci, cât de simplu, acest dumnezeul al veacului, acela care binecuvântează şi blesteamă pe cine vrea, fără a da nimănui socoteală, a reuşit să împace şi capra şi varza, dându-ne tuturor de lucru, pentru ca, împreună, să contribuim la realizarea scopului său unic!  

Eu, aş putea respecta ortografia biblică, scriindu-i numele cu majusculă, dar nu vreau să fie confundat niciodată cu CREATORUL. Biblia îl personifică pe alocuri pe acest dumnezeu al veacului şi îi dă însuşiri asemănătoare cu ale adevăratului Creator, dar tot ea îl demască şi mărturiseşte despre el că este blestemătorul tuturor acelora care îndrăznesc să nu Îl iubească şi să-i nu-i respecte legea, continuând a-şi arunca blestemele şi în copii lor, până la a treia şi a patra generaţie.

Omule, chiar dacă te îngrozeşte ce-ţi arată unii că „este scris”, nu-ţi fie frică de închipuirile scrierilor omeneşti, ci de Realitate, adică de oamenii care slujesc dogmelor şi doctrinelor scrise, căci aceştia nu sunt închipuiri, ci sunt fiinţe reale ca şi tine, doar că şi-au întunecat mintea, punându-şi încrederea de sine, în „puterea” ireală şi nevăzută dogmelor şi doctrinelor. Puterea cu care se laudă ei, nu vine de la nicio divinitate, despre care zic ei că i-ar fi inspirat pe cei care le-au scris, ci de la modul lor feroce, bine organizat şi foarte bine ţinut în secret, prin care acţionează în mulţimile de oameni: Asta-i puterea lor Reală! Restul, este minciună.

Eu, meditând profund asupra celor trăite în timpul ocupaţiei comuniste, am putut înţelege că întreaga lume a cunoscut de-a lungul vremurilor, exact ceeace a cunoscut şi România: doar două feluri de gnostici (preoţi, pastori, diaconi, membri credincioşi şi ascultători) şi tot doar două feluri de agnostici (lideri de partid, instructori, agitatori şi membri ascultători). Într-o primă categorie pot fi prinşi cei practici, care, cercetându-şi duşmanul, au preferat să se facă frate cu el, acceptându-i dogma şi doctrina şi rezumându-se doar la traiul decent care li se oferea, din salarii şi din încasările la negru, din şpăgi; şi, într-o a doua categorie, pot fi prinşi cei idealişti, care, pentru faptul că au îndrăznit să se ridice împotriva regimului dictatorial sau chiar împotriva colegilor lor de slujbe, adică a celor practici, au fost condamnaţi la ani grei de puşcărie şi supuşi la torturi îngrozitoare. În toată această perioadă de detenţie, ei au putut înţelege şi trage concluzii Reale, despre ce tot ceeace poate însemna cu adevărat Religia şi Politica.

 

Alexandru Tomás-Cervesy

Anunțuri

Despre alexandrutomascervesy

I am who I was born tot be!
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s