Portretul trădătorului de neam!


(după ce am văzut la televizor)

 

Trezeşte-te române, din acest somn de moarte,

în care te menţin nişte tirani barbari,

de-acum încolo, frate, croieşte-ţi tu o soartă,

la care să se-nchine şi-ai tăi parlamentari…

 

Acum ori niciodată, dă tu dovadă-n lume,

c-ai tăi oameni politici, n-au sânge de români;

Vorbind doar limba noastră, să-şi facă ei renume,

în ceasul încercări, arată că-s păgâni.

 

Preoţii şi-au luat crucea, să vină după tine;

la tine-şi văd câştigul, dar scopul lor, nu-i sfânt…

Oriunde-ai fi în lume (că-n ţară nu e bine),

fac cruci cerndu-ţi milă, ca tu să mori trudind…

 

De 70 de ani, la vot alegem „nume”,

mereu necunoscute, de alţi şi alţi… păgâni,

fac datorii la băci, ne fac de râs în lume,

la cerşetorii lor, dau Paşaport Român…

 

A venit timpul, cred, să-nchizi televizorul,

când ei apar râzând, certându-se, minţind…

Iar când te duci la urne, tu să-ţi alegi poporul,

ce nu-i în parlament, ci-n lume e, muncind!

 

Accidentul aviatic din data de 20 ianuarie 2014, din Munţii Apuseni, a fost deosebit de şocant pentru toţi românii, atât din ţară, cât şi pentru cei de-afară, răspândiţi pretutindeni, prin această lume, la muncă.

Doar pentru HOŢII care îşi exercită mandatul hoţiei şi înşelătoriei, am văzut încă o dată, că a fost o bagatelă, e drept, cam… incomodă, din cauza asaltului de întrebări reportericeşti. Prin declaraţiile, extrem de târzii, făcute în faţa camerelor de luat vederi, am înţeles ceeace ştiam despre ei: că, din momentul în care îi pun partidele lor pe listele de votare, ei îşi doresc un „mandat liniştit” şi fără evenimente care ar putea răzvrăti, ca la revoluţie, pe românii neutri, pentru că forţa acestora, este doar bănuită, nimeni nu o poate cunoaşte cât este de mare în Realitate, nici măcar vestita Securitate a lui Ceauşescu nu a putut-o cunoaşte şi comandanţii trădători ai Armatei, aserviţi azi acestor hoţi, nu Neamului Românesc, nu o cunosc încă. Păcat că Ceauşescu a crezut în „drumul luminos al comunismului” străin importat cu de-a sila României, şi nu s-a bazat pe poporul lui! Pentru aşa ceva nu-ţi trebuie carte multă, ci inimă de patriot! Dar pentru cât a fost de prost, nici nu ne puteam aştepta la ceva mai bun de la el. Dacă ne-ar fi lăsat măcar să călătorim liberi, în concedii, nu să ne mai şi stabilim prin alte ţări, aşa cu au făcut-o Tito sârbilor şi Franco spaniolilor, atunci, în Decembrie 1989, noi l-am fi salvat pe el şi, pe toţi aceşti nemernici care ne conduc azi într-un hal fără de hal, i-am fi călcat în picioare şi i-am fi aruncat apoi într-o groapă comună, aşa cum părinţii lor ne-au aruncat eroii, după al II-lea Război Mondial.

 

Naţiunea Română ştie ce vrea!

Pare că n-ar şti, dar ştie foarte bine ce vrea. Aşteaptă, însă, momentul! L-a surprins neplăcut acest lucru, chiar şi pe Iliescu, cu tot CPUN-eul lui, în Decembrie 1989. Dar, când românul se simte trădată din toate direcţiile, nu se face frate cu dracu, ci ia drumul pribegiei.

Nu-i nimic: N-au intrat zilele-n sac! Strângem în noi tot acest rău, pe care voi ni-l faceţi azi şi-l punem alături de cei 45 de ani, cât ne-au chinuit părinţii voştri. Numai că, în viitor nu vom mai îngenunchia şi ruga, în faţa tancurilor voastre, ci VĂ VOM SFĂRÂMA CU TOT CU ELE!!! Aşa-i orice popor şi la fel suntem şi noi, poporul român!…

 

Dar nu tot ca voi sunt toţi oamenii politici ai acestei lumi!

Mai mare râsul! M-am uitat consternat iar, zilele acestea, la toată liota de hapsâni şi nemernici, apretaţi şi BMW-iaţi. Pe ceilalţi, de la preşedinte şi până la ultimul mâncător de rahat din parlament şi camera deputaţilor, ascunşi de camerele de luat vederi, care pe unde-au apucat, îi simţeam storcându-şi creierele cătrănite căutând, pentru a găsi, momentele folositoare mediatizării mutrelor lor, pe marginea incidentului. Fără succes însă! Tinerii reporteri minunaţi, mişcaţi şi ei de tragedia evenimentului, poftim, că n-au vrut să-i mai ajute să şi le reveleze. Ba din contră, ne-a arătat mutrele celor pe care au reuşit să-i prindă în vizor, exact aşa cum sunt, fără machiaje: indiferente, lăudăroase, hidoase, mincinoase. Bravo reporterilor!

Cu toate că în aer planează vechiul rezultat al „lungilor anchete”, cunoscut şi arhicunoscut de noi, că la noi… încă-i ca la nimenea, anume că „morţii-s vinovaţi”, şi „medicul care a scăpat ceva mai teafăr”! De ce? Pentru că n-a dat eventual o fugă-maraton până la primul birou al unui ministru şi nu şi-a părăsit colegii, ci a preferat să asculte ultimul sfat al pilotului-comandant de navă: Fă repede focul, să nu moară răniţii de frig!

Toţi românii am înţeles ADEVĂRUL: viaţa celor doi bravi eroi, indiferent de cât şi cum i-ar considera cei din conducerea ţării, a pilotului Adrian Iovan şi a studentei (fără nume de politician, dar cu nume de OM) medic-militar Aura Ion, a plecat la ceruri lăsând corpurile pe pământ cu lacrimi pe obraji, pentru a duce oftatul lor greu, sfinţilor şi lui Dumnezeu: „Înţelegem, Doamne, ACUM, voia Ta, pentru că nu noi, românii, Ţi-am compus religia, ci alţii, care, din păcate, n-au nimic comun, nici cu noi, nici cu ea şi nici cu BINELE acestei omeniri: Omul Bun să-şi ajute semenul, cu dezinvoltură şi fără a căuta la starea lui, iar cel rău NU, ba, conform mentalităţii sale satanice, să-l facă şi vinovat, pe cel Bun, indiferent cât de Bun a fost!…  Cine l-a făcut aşa pe om, Doamne!

La o astfel de întrebare, adresată de nişte oameni care se zbat între viaţă şi moarte, în timp ce, cei răspunzători de viaţa lor, care ar fi trebuit să sare ca arşi pentru a le salva viţa, se gândeau cum să-i facă vinovaţi, eu cred cu toată convingerea că, chiar şi Dumnezeul Bibliei s-ar eschiva, ca şi ei, răspunzând, cred, cam aşa: Nu Eu am făcut lumea, ci CREATORUL! Eu, am preluat-o, doar, de la EL

Timp de ŞAPTE ORE lungi, în care lacrimile au îngheţat pe obrajii fetiţei românce, Aura Ion, şi Raiul s-a cutremurat de durere, dar iar Iadul de frica românilor, încă o dată nemulţumiţi de felul cum este condusă ţara lor, de lupii actuali în blăni de oaie, ca şi ceilalţi, azi în blăni de opoziţie.

Când cei răi reuşesc să-şi păcălească naţia şi ajung la putere, atunci viaţa lor va fi la adăpost, fiind vegheată de cei Buni. Din cauza asta se şi înghesuie în politică.

Pe buzele tuturor telespectatorilor a stat întrebarea: Dacă ar fi fost un parlamentar, un ministru prim sau vice, sau preşedintele, oare actualii miniştrii şi directorii instituţiei de stat, s-ar fi comportat la fel?

Sincer răspunzând, eu CRED CĂ DA!!! Pentru că doar un dictator ar fi putut să ţină momâile astea de politicieni, antrenate şi treze la datorie…

 

Pe copilul meu, o studentă fără «nune» – a zis tatăl Aurei Ion , n-au vrut să o salveze!

Foarte multe guri de oameni cinstiţi, care privesc Realitatea de azi din ţară fără ochelari fumurii, şi-au spus o părere cu care şi eu sunt de acord: Dacă şeful SMURD-ului, doctorul Raed Arafat ar fi fost în ţară, situaţia ar fi decurs altfel! Pentru că în România de azi, numai un străin, tocmai pentru că este străin şi are mustrări de conştiinţă, ştie să preţuiască valoarea secundei într-o luptă cu moartea, şi îşi organizează instituţia după principiul trupelor de comandă, un un parlamentar, ministru sau preşedinte român, NU, indiferent de salariul ce i s-ar oferi, pentru că el este din fire oportunist şi rău la suflet, fără mustrări de conştiinţă.

 

Nu mai avem Brătieni… Avem în schimb HOŢI!

Azi s-a ajuns ca pe timpul lui Cuza, când Brătienii, văzând cu ce mafie au de-a face, l-au chemat la tron pe Principele german Carol I de Hohenzollern!!! Dar, de unde alţi Brătieni? Comuniştii şi-au adus şi regele lor! De la ei încoace, toţi trebuie să votăm un preşedinte al nimănui, şi-apoi… fiecare cu regele lor…

 

Hoţul, indiferent de „funcţia” ce o ocupă în „Clanul Hoţilor din România”, înşelător din fire cum este, nu se poate schimba.

În astfel de cazuri, de accidente grave (sau de calamităţi), dacă „funcţia” lui este doar de simplu membru, atunci, are doar obligaţia de a se repezi iute la locul accidentului, pentru a înşfăca lucrurile de valoare ale celor decedaţi şi răniţi: telefoane mobile, portofele cu bani şi cartele de bancă, inele, verighete, lănţişoare de aur, eventual şi ceva aparatură electronică de bord a avionului etc. Dar, prin munţi, pe acolo pe unde BMW-urile nu pot circula, ei nu pot trăi. Nu suportă clima aspră, ca şi detenţia, deşi azi în puşcării nu-i ca la Canalul lui „ceaşcă”. Iar pe lângă moţi, nici atât: „Doamne fer! De te prind hăia c-hai dat cu mangla… apăi familia cheamă direct pă popa, nu procuroru’!

Dacă „funcţia” hoţului este ceva mai înaltă în Clanul său, atunci obligaţiile lui cresc, deoarece Clanul îl propulsează în politică şi îl ajută cu… propagandă, recomandări, voturi şi bani, să ocupe şi o altă funcţie, alternativă, în Stat, pe lângă cea din Clan, care-i cu… „hafacerile”. Are obligaţia să-şi ajute cu o cât mai mare eficienţă Clanul. S-a văzut asta la ultima declaraţie a lui Ponta: „Vă promit că am să vă APĂR de oricine ar veni să vă deranjeze cu lucruri care nu au funcţionat…!” Păi cine i-ar putea deranja pe supuşii săi: reporterii pertinenţi, cu întrebări stânjenitoare şi… noi, telespectatorii, care am urmărit cu sufletul la gură, scurgerea sufletelor celor doi răniţi, pe fondul incompetenţei lor. În astfel de cazuri, pentru hoţul diplomat, nu va conta gradul tragediei produse, ci cum să-şi apere scaunul, pentru că el este conştient că a fost înălţat în funcţia pe care o ocupă, pentru interesul Clanului, nu pentru interesul cetăţeanului român, nici măcar al Statului, care azi e „de stânga”, de la toamnă „de dreapta” şi aşa mai departe. De aceea nu le stă lor gândul la obligaţiile funcţiilor ce le ocupă, când apar situaţii extreme, una dintre ele şi cea mai importantă fiindu-le „să sară cât mai repede în ajutorul răniţilor”!

Obligaţia hoţilor este: „cum să se disculpe” şi „pe cine să arunce vina”. Asta am văzut cu toţii la televizoare, pe toate canalele româneşti, zilele acestea: un prim ministru zâmbind în faţa camerelor de luat vederi şi anunţând că „va dispune o anchetă amănunţită”, un preşedinte al senatului, la fel ca şi colegul lui de USLă, spunând că „trebuie să ştim care sunt vinovaţii” (a treia zi de la accident!!!) şi un preşedinte de ţară nevăzut, care nu-şi întrerupe programul de vizită în Ramallah-ul palestinian al Israelului, dar spune cu o mare durere „în cot”: Dacă eu nu ştiu că a fost un accident, ce vreţi să vă spun?

Am mai văzut un şef de la IGSU, incomodat de reporteri, în drum spre BMW-ul care-l aştepta să-l ducă… „unde-a dus mutu’ iapa”, pentru că maşina nu-i helicopter să-l poată duce la locul accidentului…

Raportul pe care l-a cerut premierul zâmbăreţ, a văzut lumina ştirilor, după mai bine de 48 de ore, că… de… „cum e turcu’ şi pistolul!

Un rezultat parţial, la prima oră scursă, în care să auzim alertarea de urgenţă a unităţilor militare şi poliţieneşti din zonă, nu prevede legea româno-iliesciană-boc-ponta-băsesciană, decât dacă în accident sunt implicate persoane importante, adică „politicieni” de renume (indiferent de care, chiar şi premiat de Comunitatea Europeană, să fie, cu diploma de „Cel mai corupt parlament(ar) din Europa”), adică „hoţi”, adică… tot aia, că-i tot una!

Un salvamontist „incompetent!…

Domnul Codrin Roman este un salvamontist clujan, a cărei soluţie „de reperarea a răniţilor după semnalele GPS ale telefoanelor lor mobile”, a fost respinsă, pentru că ar fi putut duce CU CEA MAI MARE SIGURANŢĂ, la salvarea celor două vieţi, pierdute pe fondul hipotermiei instalate în timpul celor şapte ore de aşteptare. O telefonistă, care vorbea cu el, a fost „manevrată de la centru” de următorii INCOMPETENŢI:

Preşedintele Romniei, Primul Ministru şi Preşedintele Parlamentului, sunt primii vinovaţi, pentru că sunt total nepricepuţi la nevoile ţării şi foarte pricepuţi în certuri politice şi crearea de HAOS

Aleodor Frâncu, director ROMATSA, anunţă după două ore, prăbuşirea avionului SMURD şi că „echipele de intervenţie au coordonatele perfecte”(!!!), dar că zona este greu accesibilă. „Ştim exact unde sunt – a precizat el −, căci o aeronavă emite un semnal permanent al coordonatelor.

Marcel Opriş, un şefuţ pe la STS (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale), spune exact aşa: Localizarea locului evenimentului în „Sistemul 112”, s-a realizat potrivit prevederilor legale, pe baza informaţiilor furnizate de operatorii de comunicaţii mobile, odată cu primirea primului apel la 112, respectiv la nivelul sectorului celulei din care a fost generat acesta, şi a fost pusă la dispoziţia instituţiilor care au participat la operaţiunea de căutare şi salvare.

Ion Burlui, şeful IGSU, care anunţă la o oră de la producerea accidentului, că victimile sunt în viaţă. Dar… nimic, nicio vorbă, despre localizarea lor.

„Dacă tot au scăpoat, poate-or şi trăi! Nu-i aşa?” – şi-o fi zis el în gând…

Cătălin Chiper, secretar „de stat” (degeaba), nicidecum de Stat, nescoţând nicio vorbă înainte de anunţul procurorilor, la Antena 3 şi Realitatea, că, de… protocolul nu permite. Recunoaşte, totuşi, constrâns de bombardamentul întrebărilor, că „a colaborat” cu SRI şi STS, care tot aşa, habar aveau de semnalul transmis automat de un telefon mobil, special pentru a putea fi localizat.

Radu Stroe, ministrul de interne, apare abia în dimineaţa zilei următoare în vizoarele reporterilor şi pe ecranele televizoarelor cu „deocamdată nu am ce reproşa”, exact ca şi Ion Burlui, cu virgulă şi punct. Pasărea pe limba ei piere, însă, că se scapă şi se dă de gol: Îmi pare rău că tragedia s-a întâmplat în timpul mandatului meu!, adică, l-ar fi făcut să scuipe-n sân, nu chiar să se bucure, ca bin laden, când au căzut Turnurile Gemene, dar, acolo, o leacă… dacă s-ar fi întâmplat în mandatul altuia

Acest INCOMPETENT trebuie condamnat de urgenţă, la ani grei de închisoare, pentru că a văzut, ca şi noi toţi, destule filme poliţiste americane, în tinereţe, în care vinovaţii erau reperaţi după semnalul telefoanelor mobile. Dar… cum victimile din Apuseni nu erau infractori, (adică şi/sau „parlamentari”), situaţia diferă, din punct de vedere al „urgenţei…” şi poliţia nu poate interveni în forţă, pentru că ei sunt doar nişte doctori amărâţi, nişte „terchea-berchea”, pe care nici marinarul Băsescu n-a dat nici doi bai, măcar, mai mult la salariul lor, ci i-a invitat să plece în străinătate, după noi. E drept ceva mai civilizat, nu chiar ca Iliescu, cu minerii. Desigur că nu s-a referit şi la medicii parlamentului sau la cel cotrocenist, ci doar la cei de „uz comun”, de talia celor implicaţi în acest accident şi sacrificaţi în faţa noastră. Vezi ce-nseamnă să ai ceva vânturi de bijniţă, la pupă? Adevărat că, marinari „dăştia dă gaşcă” – hă-hă-hă! −, au priză la „poporrr-ul” rrom(ân)”, dar numai până ce îndrăzneşte să se-atingă de OAMENI ca doctorul Raed Arafat…

 

OARE, MapN-ul, ce-a făcut?

Cum stă MapN-ul la capitolul „reperarea avionetelor? Păi, cum să stea? Tot la fel, cum stătea tot Blocul Est-European, pe vremea lui „ceaşcă”! Uite, dacă nu mă credeţi, hai să-l întrebăm pe domnul Gorbachov:

Marţi, 28 mai, se împlinesc 26 de ani de la momentul în care un puşti neamţ, Mathhias Rust, pe numele lui, a zburat cu un ESSNA F172P, peste inaccesibila Uniune Sovietică şi a aterizat fix în buricul târgului, în Piaţa Roşie din Moscova.

Povestea lui Mathhias Rust este una fabuloasă. Era un tânăr normal, în vârstă de aproape 19 ani, pilot amator. Întreaga lui experienţă de zbor se rezuma la aproximativ 50 de ore. (…)

A intrat în temuta URSS prin Estonia, venind pe deasupra Balticii. A fost reperat de apărarea antiaeriană sovietică, trei baterii SAM (surface-to-air missile) fiind alertate. Totuşi, nu s-a dat ordinul de doborâre.

Pe urmele Cessnei au fost trimise avioane de vânătoare. Acestea l-au găsit, l-au identificat ca fiind un avion alb, mic, însă nici de această dată, nu s-a dat ordinul de doborâre. Ruşii au crezut multă vreme că este un avion de-al lor, un Yak-12 civil, care încalcă regulile de zbor, aşa că l-au scos de pe lista priorităţilor.

Mathhias Rust a continuat să zboare şi a ajuns deasupra Moscovei. Iniţial, el a vrut să aterizeze în Kremlin, însă, s-a temut că gestul său va fi muşamalizat după zidurile groase, inaccesibile. Aşa că şi-a ales ca nou obiectiv Piaţa Roşie. În momentul acela, Piaţa era foarte populată, aşa că nu se punea problema unei aterizări. Astfel, Rust, a ales un bulevard din vecinătate, mergând apoi cu avionul pe roţi până în Piaţă, unde a fost inconjurat de curioşi.

Ca un făcut, bulevardul pe care neamţul şi-a aşezat Cessna, era brăzdat de linii de troleibuz, însă acestea au fost date jos cu câteva ore înainte pentru o reparaţie!

Miliţienii sovietici l-au reţinut imediat pe tânărul pilot german. Procesul a început după trei luni de detenţie şi Mathhias Rust a sfârşit prin a fi condamnat la patru ani, într-un lagăr de muncă. Germanul a rămas în închisoarea moscovită Lefortovo, însă. După un an de zile, el a fost eliberat şi trimis în Germania, pe fondul „perestroikăi” lui Gorbaciov şi al încălzirii relaţiilor Est-Vest.

Aterizarea lui Rust în Piaţa Roşie, a fost filmată de un medic englez, care se afla în vizită în URSS. Neamţul a reuşit ceea ce n-a mai izbutit nimeni: să păcălească sistemul defensiv sovietic, despre care mulţi spuneau că este impenetrabil…

 

În urma acestei incredibile isprăvi, domnul Gorbachov a trecut imediat la schimbări masive, începând cu greii din elita de comandă a URSS… Pentru ce oare? Pentru a-l putea dezmembra şi a-şi elibera propriul neam, de Moscova!!!

Şi la noi ar fi putut cădea multe capete de trădători, cu ocazia acestui accident, pentru că, în locul lui, ar fi putut fi un avion mai mare şi cu mult mai mulţi pasageri, poate şi cu străini printre ei. Este oare admisibil ca azi să NU avem un DISPECERAT pregătit pentru intervenţii de extremă urgenţă în munţi? Ce-ar fi spus familiile străinilor despre noi, după o aşa de mare aşteptare, dacă membrii familiilor lor ar fi decedat?

Aşa vor politicienii noştri: ca România să intre în Comunitatea Europeană şi cea Mondială cu CERŞETORII ÎN FRUNTE! Pentru că îi alegem cu indiferenţă, în loc să ne vedem de treaba noastră, în timpul alegerilor. Ne place să ne dăm importanţă la votare, pentru o găleată sau o pereche de gumari, în loc să stăm în casele noastre. Chiar dacă situaţia nu se va schimba, tot va fi mai bine pentru noi, deoarece nu ne facem noi vinovaţi de alegerea lor, în faţa Opiniei Internaţionale.

 

*

 

După părerea mea, cei mai mari trădători ai ţării au fost (în ordine), Ion Iliescu, pentru că A FOST împotriva reîntregirii României, în Decembrie 1989, şi Traian Băsescu, pentru că A PROMIS eradicarea hoţiei şi corupţiei la nivel înalt şi nu s-a folosit de ocaziile unice pe care le-a avut în cei 10 ani de trândăveală, şi nici de ocazia oferită de acest accident aviatic din Munţii Apuseni, când iar ar fi putut doborî capetele mafiei din Parlament.

Poporul Român, în schimb, abia aşteaptă un al moment, asemănător cu cel din Decembrie 1989! I-a dovedit asta, chiar şi lui, atunci când a încercat să demită din funţie un OM COMPETENT, ca doctorul Raed Arafat.

Rămâne, aşadar, în memoria noastră, tot ăla care se lăuda pe la Naşu pe post, că „se juca cu dolarii”, pe vremea când mulţi nu aveam habar de ei şi că aducea în ţară „baloţi de blugi”, pe vremea lui Ceauşescu, că pentru… marinarul cotrocenist, n-a fost „ceaşcîn”.

Hă-hă-hă! – se aude-n Cotrocenii râsu’ lui, încă câteva luni, că, de, dacă nu-l rezolvăm noi, îl schimbă timpul cu altul la fel sau ceva mai rău…

Alexandru Tomas-Cervesy

(mecanic de aviaţie, promoţia ’71)

24 Ianuarie 2014, Madrid.

 

***

Anunțuri

Despre alexandrutomascervesy

I am who I was born free to be!
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s