Adevăratul motiv care l-a condus pe Thomas Neuwith (Conchita Wurst) la glorie: Specularea de moment a nemulţumirii generale a mulţimilor continentului European!


Image

 

Image

(link youtube: www.youtube.com/watch?v=SaolVEJEjV4)

 

Eu nu am nimic cu homosexualii: consider că este opţiunea lor pripită de a trăi, făcută la anii tinereţii, atunci când „tot ce zboară se mănâncă”, şi cu asta basta! De altfel, îmi şi amintesc că, pe vremea Marii Demonstraţii din Iunie 1990 de la Universitate, apăruse printre noi un mic grup-şor, care, nouă, ni s-a părut a fi o „făcătură a securităţii”, prin felul în care i-ambrăcat, cine i-o fi îmbrăcat. O obsesie a vremurilor de-atunci… pe când trăiam spaimă la superlativ… pe când „încă nu ştiam cine ne va vinde ţara” până la urmă – asta aşa, ca o glumă acră…

Revenind la subiectul „Eurovision 2014” şi la succesul „femeii cu barbă”, acum, după ce aceşti oameni şi-au câştigat, de bine de rău, majoritatea drepturilor pentru care au militat şi s-au sacrificat atât de mult, i-aş întreba: Ce au ei cu mine? Căci, prin comportamentul, carnavalele şi prin protestele lor, ei, nu noi, încă nu înţeleg că nu-i jenează cu nimic pe cei vizaţi, adică pe politicienii surzi, ci tot pe noi, cei de lângă ei, care nu le-am făcut niciodată absolut nimic, în afară de faptul că, şi noi, ca şi ei, ne-am păstrat propria opţiune de a trăi! Că opinia noastră pare a fi contrar aşteptărilor lor? Asta-i altceva, dar… pardon, că şi opinia lor este la fel de contrară aşteptărilor noastre!

Vremurile de tristă amintire s-au dus, exact aşa cum spune şi austriacul în cântecul său: Well, that time has passed!… Dar cine poate purta vina pentru ele? Şi-a consultat cumva vreun dictator poporul, în toată istoria omenirii, fie c-a fost papă, rege sau preşedinte, atunci când a vrut el să condamne şi să omoare pe cineva? Nu! Atunci noi trebuie să o purtăm(?), aşa… ca s-o poarte cineva, chiar şi un nevinovat…

Pe homosexuali, nu popoarele, în mijlocul cărora trăiesc, i-au chinuit, condamnat şi omorât, ci acoliţii celor care fac legile, adică executorii, care ne-au nemulţumit, în toate timpurile şi în egală măsură, pe toţi aceia care aparţinem „mulţimii” unui popor, prin jocul acesta necunoscut al soartei, împotriva căreia nu putem lupta niciunul. Ori, ce-ar vrea ei: să ne costumăm ca ei? Nu cumva ar trebui să ne manifestăm la fel ca ei, ca să le demonstrăm că nu noi am fost adevăraţii lor duşmani? Sunt absurzi faţă de noi, ceilalţi de lângă ei, după umila mea părere! Iar, pe de altă parte, şi poate şi fără a-şi da seama, ei sunt de un foarte mare, preţios şi REAL AJUTOR, din păcate, tot POLITICIENILOR oportunişti şi speculanţi, nicidecum nouă, adică îi ajută tot pe cei care „fac legea prost”, a unui stat al lor şi al nostru, în egală măsură. Politicienii au fost şi vor fi oameni lipsiţi de bunul simţ al omeniei, oameni care nu ar fi acceptat niciodată schimbarea legilor lor rasiste şi xenofobe decretate odată, dacă n-ar fi avut şi ceva de câştigat…

O întrebare valabilă pentru toţi oamenii de pe pământ: Odată ce ţi-ai câştigat libertatea, omule, de ce vrei să faci din ea libertinaj? Mi se pare incorect, ca, un stat, care s-a văzut încolţit de proteste şi a liberalizat, până la urmă, căsătoria între persoanele de acelaşi sex, să se confrunte în timp, din ce în ce mai pronunţat, cu cei care vor dori în viitor „liberalizarea pedofiliei”… spre exemplu. Eu cred că, odată ce omul a obţinut un drept anume, pe care şi l-a dorit, trebuie să se liniştească, nicidecum să facă vâlvă mare, prin a arăta el lumii „ce tare a fost”, căci aşa îi aţâţă pe alţii, care aşteaptă la rând şi care au alte opţiuni sexuale, unele incredibil de jenante şi aberante…

 

Cum se poate califica mesajul: We are unstopleble!

Nimic nu m-a deranjat la travestitul Thomas Neuwith, până ce a transmis omologilor săi acest mesaj: We are unstopleble! Ba din contră, am rămas perplex de calităţile „ei” vocale, căci bănuiam că este în toată regula, opţiunea sa, nu doar o manevră jenantă, militativă, total ne folositoare prestigiului unui concurs ca Eurovisionul. Austriacul m-a deranjat pentru că a făcut o rampă, o tribună de manipulare a manifestaţiilor anti ceva anume, la fel cum m-au deranjar şi fluierăturile împotriva bietelor concurente ale Rusiei, care au fost obligate a suporta prostiile lui Putin!!! În privinţa aceasta sunt foarte supărat pe toate popoarele care s-au confruntat cu invaziile şi care s-au lăsat manipulate, renunţând la propria limbă nativă şi adoptând-o pe aceea a invadatorilor, iar acum cântă şi ţopăie prosteşte: We are Slavic(!), mâncând şi ei un „s” necesar, ca şi textierii reprezentanţilor ţării noastre, cu diferenţa că aici încă s-ar mai putea motiva, că „artiştii” nu spuneau despre ei că sunt „slacic(s), ci despre polonezul „people”. Dar, mărog (uite-aşa legat, nu „mă rog”, pentru că NU mă rog, ci încerc să ACCEPT): Asta a devenit Eurovisionul azi(!), o tribună a prostiei europeniste, în care parlamentarii statelor noastre se înghesuie să cheltuiască o parte din banii grei ce şi-i însuşesc, folosindu-se de orice chilipir.

După ce am văzut că neprevăzutul prinde contur şi se consolidează, la Eurovision 2014, desigur că m-am întrebat şi eu, indignat oarecum, aş spune, chiar dacă nu sunt un aşa de înfocat patriot (precum Poantă, Crin sau Băşescu), deoarece, anul acesta a plouat, pur şi simplu, cu CALITATE şi europenii aveau de unde să aleagă. Mie, spre exemplu, mi-a plăcut cel mai mult de Irlanda, şi, pentru că nu a intrat în Finală, am votat pe români, folosind această oportunitate, de a locui în Spania!

Dar cum de a fost posibil? Până la urmă, m-am împăcat cu gândul că, lumea occidentală „îl” votează pe „femeia cu barbă”, pentru că ea (lumea occidentală), este majoritat „blondă”, iar „el-ea”, un-o „bronet(ă)”, pur sânge vienez. Doar ea (lumea occidentală), poate fi mai obişnuită cu astfel de „modele” de protest! Noi, cei de vârsta mea, NU, deoarece am trăit încuiaţi ca-n cuşcă, timp de 45 de ani şi nu luăm în calcul pe excentrici, ci numai calităţile legate de colegrafie, voce, prezenţă etc., eliminându-i repede „pe cei care vor să ne şocheze”. Anul acesta, însă, Conchita, ăsta, „austriacă”, m-a făcut curios (era să scriu, din repezeală „curioasă”, dar m-a atenţionat nevasta, şi, dacă nu o ascult… mamă-mamă… oare ce-ar crede?

Am luat la cântărit şi puricat mesajele, adică textele ambelor ţări (România şi Austria), datorită criticilor de pe SITE ale englezilor, la adresa „miracolului inexistent”. Mi-am dat seama că nu-i de-ajuns să-mi placă muzica şi că trebuie să înţeleg şi ce vrea ea să-mi comunice.

Totuşi, opt (8) puncte pentru „o femeie cu barbă” şi „fără ţâţe”, pe deasupra, din partea unui popor ca al nostru, înseamnă ENORM (pentru mine), care mă cred provenit dintr-un popor sănătos la cap. Acele opt puncte m-au răvăşit mai mult chiar decât cele zece, date Ungariei. A fost ceva ce, cred eu, că a zburlit multe bărbi, mai stufoase ca cea a Conchitei, sau ca a acelora „înalt prea sfinţi”, despre ale căror „hatâruri sexuale”, exprimate ascuns, nu cinstit şi pe faţă şi riscând condamnări, nu aflăm decât atunci când vrea Presa, numai după ce ei mor şi nu-i mai putem condamnana decât fictiv, în gând… cu ruşinea noastră, de popor badjocorit de ei: nişte „venetici”, dacă-i controlezi la „arborele” lor genealogic reproducător, ca securitatea lui Ceauşescu.

 

Ce cred eu…

În primul rând, cred că tinerii de azi „trăiesc” foarte bine limba Engleză, nu ca cei din Comisia TVR-1, care cred despre ea că-i tot una cu arcuşul sau bagheta de dirijor! Eu şi generaţia mea, chiar dacă am învăţat-o mult şi bine prin şcoli, nu am putut-o auzi decât pe la Europa Liberă şi Vocea Americii, printre nişte bruiaje ale securităţii, de numa-numa. Gustul plăcut al acestei limbi, noi, cei mai curajoşi, nu laşii „travestiţi” în parlamentari, l-am putut simţi abia după Decembrie 1989, când am putut-o înţelege şi folosi prin Occident… la încercarea norocului, care începe pe-aici cu ruptul oaselor, mai întâi. Ori, tinerii de azi o aud pe toate căile şi în absolut toate circumstanţele, inclusiv în filmele deocheate de după miezul nopţii, simţindu-i, aşadar, toate subtilităţile. Ei nu-şi însuşesc această limbă străină, de dragul unei plăceri sau din amatorism, ci o fac cu multă conştiinţă şi râvnă, căci nu pe noi, ci pe ei i-a lovit cel mai greu Lovitura de Stat decemvristă di ’89, făcându-i să priceapă repede că de ea atârnă viitorul lor, şansele, unei realizări economice efective, fiindu-le doar străinătatea civilizată, în special cea a Commonwealth-ului şi Statelor Unite ale Americii. În al doilea rând, limba Engleză este o limbă „a expresiilor”, în care traducerile „motan-amor” nu prea prind la urechea celor foarte cunoscători şi natural-vorbitori, din Nordul european civilizat, care sunt majoritari, în cazul Eurovisionului. Străinii din Estul european, nu prea înţeleg clar subiectul unui cântec, ci îşi fac sugestii din împletirile de imagine şi sunet. Dacă ceeace percepem, ne şi mobilizează, votu-i gata! Ceeace-i foarte dăunător la voturi.

Limba Engleză are grupuri de cuvinte care, atunci când sunt cântate, produc rezonanţe miraculoase, magnetizante, extrem de plăcute. Îmi aduc aminte de melodia „Mrs Robinson”, al cărui text, nu l-am putut înţelege, până ce nu s-au lăsat băieţii de bruiaje. Habar aveam eu pe-atunci că se cânta despre Isus. Dacă nu ar fi fost bine bruiat la acea vreme, mamă-mamă ce-ar mai fi protestat „teoctiştii” ortodocşi, împotriva bieţilor evanghelişti Simon & Garfunkel şi a mesajului lor către toate doamnele „Robinsoane” ale lumii: Jesus loves you more… then you can know/ Wow-wow-wow… sau Jesus loves you more… then I can say/ hey-hey-hey…” O nesfârşită pleiadă, de cântăreţi şi artişti, a lansat America, prin izvorul ei spiritual caracteristic, care este biserica protestantă, adică „aia a pocăiţilor bă prea sfânt Daniele” , în limbajul bâtelor de lemn spiritual-ortodox-românesc…

Apoi, la capitolul „percepţie” (la public), a mai contribuit şi pronunţia perfect englezească a austriacului, adică „neclară”, cum este ea peste tot în lume, referitor la terminaţiile „ed” sau „er”… etc., care au ajutat rima şi ritmul, esenţiale pentru majoritatea urechilor omenirii, acestea două (nu versurile albe), fiind factorii energizanţi şi psiho-mobilizatori în spectacole: „glass” rimând perfect cu „pass(ed)”, „warn(ed)” şi „transform(ed)”, cu „reborn”, „business”, cu „witness(ed)”, „mirror”, cu „near-er”… etc.

Nu în ultimul rând, comparativ cu creaţia cântăreţilor noştri (care au voci la fel de excelente), textul austriacului a scos excelent în evidenţă, un fel de „istorie” a majorităţii (atenţie!), a celor bătuţi de soartă şi de proprii guvernanţi ai socieţăţilor lor, care, pe un occidental, ce nu „vede” imaginea (fiind prea obişnuit cu ea), sau pe un puţin cunoscător al limbii engleze, textul îl poate plimba cu închipuirea prin toate nedreptăţile timpurilor, până la abuzurile Inchiziţiei, când persecutaţii erau cei cu alte hatâruri religioase (crezuri „excentrice”), sau prin vremurile holocaustice, când erau persecutaţi „cei care miros a usturoi”, adică evreii. Apropó-ul la homosexualitate a fost foarte finuţ, aşa fel încât să fie suportabil – altfel de unde voturi? −, rezumat fiind doar la imagine. Fără imaginea aceasta hidoasă de „Dolly-mutaţie genetică”, textul capătă o interpretare incredibil de largă, încât poate să prindă la absolut toţi nemulţumiţii lumii, nu doar la cei ai Europei, şi nu doar la marginalizaţii cu alte înclinaţii sexuale, ci la toţi aceia care nu au nicio şansă azi ÎN ŢĂRILE LOR, printr-o muncă cinstită, spre exemplu!!! Trebuie evidenţiat faptul că, protestul, vis-a-vis de discriminarea sexuală, existentă peste tot în lume, nu a fost clar punctat, aşa ca un manifest, ba a fost chiar foarte palid, rezumându-se doar gestică şi la felul cum i s-a hotărât costumaţia: rochie holiwoodiană, cu trenă ca de nuntă, şi fără a-şi rade barba  – doar pentru a ŞOCA. În rest, doar la câteva cuvinte, spuse de el (nu de textul cântecului) şi la timpul potrivit, adică înainte de finală, pentru a „emoţiona” Eurovisionul, aluzia „nediscriminatorie” fiind dusă către anii 1997, dacă nu mă-nşel, când trofeul a fost câştigat de un travestit evreu, în toată regula (nu ca el, un „pârât”), cu  Diva Internacional, adică cu „Viva Maria, viva Victoria, Afrodita, Cleopatra”. Ferească Dumnezeu să spui o vorbă despre Maria şi Isus prin Israel, dar ce contează o ţărişoară cât jumătate de Moldovă, într-o lume întreagă, la votarea într-un spectacol-concurs de muzică uşoară? Nimic! Travestitul evreu a-ndrăznit să o cânte pe „fecioara” divinizata şi a câştigat, deşi nici Vechiul şi nici Noul Testament nu erau de partea inclinaţiei ei „fireşti”.

 

There is a woman!                    Exista o femeie! (cu sens de „iat-o”)

Who is larger than Life?          Cine-i etern ca şi Viaţa?

There are senses,                     Acolo-s sensurile, (cu sens de „în ea sunt”)

That only she possesses.        Pe care doar ea le posedă.

There is magic                         În ea-i magicul

And there are hard days       şi în ea-i greul zilelor

And a stage that is all hers    şi rolul, care în întregime-i al ei.

To the angels,                         Între îngeri

Diva is an empire!                  Divinizata este un imperiu!

On the stage,                           În cadrul rolului

Diva is hysteria!                     Divinizata este isteria!

She is all a love song!             Ea, întru-totul, este un cântec de dragoste!

 

Viva Maria! (We shall cheer!) Viva Maria (iar corul: noi te ovaţionăm!)

Viva Victoria, Afrodita! Viva Victoria, Afrodita!

Viva la Diva, viva Vicoria, Cleopatra!

There are women                          Astea-s femeile

– tears of life –                               lacrimi de viaţă!

They will carry                              Ele vor purta

a prayer without words.               O rugăciune fără cuvinte.

 

Aşa s-au cântărit lucrurile şi acum: Ce contează o generaţie de hodorogi „grei la cerbice”, ai ţărilor Europei de Est, neînvăţate cu prezenţe zilnice de travestiţi pe stradă? Nimic! Şi aşa a fost: Aproape toţi tinerii noştri, de-acasă şi din exil, l-au votat pe austriac, pentru că el i-a magnetizat şi înflăcărat cu autenticitatea acestei lipse de respect de azi, ce o poartă guvernele ţărilor faţă de ei, zdrobindu-le tinereţea, pur şi simplu! Şi cum? Folosind arma nesimţirii, în locul dictaturii! Că… de, libertatea este pentru toţi… chiar şi pentru netotul care vrea să ajungă parlamentar sau… mărog, reprezentant al unui popor întreg…

Asta a fost „esenţialul”, care i-a făcut şi pe tinerii noştri să treacă peste miracolul vocilor reprezentanţilor noştri şi al prestaţiei tehnice ireproşabile… căci de „miracol” în textul cântecului românilor noştri, spre exemplu, nici măcar nu putem vorbi, din păcate. Nu există, nu iese în evidenţă, nu este descris aproape nimic, darămite importanţa ce o cere neapărat un „miracol”, încă din titlu anunţat!!! Criticile de pe SITE, ale englezilor, sunt mai elocvente… Adică, mai pe româneşte zis: A cânta într-o altă limbă străină, ceeace simţi tu ca român, este ca frecţia Diana, pentru un picior de lemn…

Textierii interpreţilor noştri, lasă de dorit, la capitolul „limba Engleză”, şi ca de obicei − lucru ce ne caracterizează −, nici măcar nu au binevoit (din orgoliu), a se consulta cu un englez, textier autentic de şlagăre, sau, măcar, cu un poet român şi/sau cântăreţ − hai şi-un cerşetor, care trăieşte de peste 20 de ani prin Anglia, că doar avea Mădălin destui! Nici măcar nu au vrut să ţină seama de compoziţia publicului din sală, care reprezenta, în proporţie de 90%, o Europă Occidentală compusă din vorbitori de limbă engleză din născare şi în ţările cărora s-a terminat de mult cu „ă-hă-hă-urile” marinăreşti, cismăreşti sau ciobăneşti (mâine-poimâine prezidenţiale), dar şi cu popia şi cu habodnicia, mai precis de la King James încoace. Din cauza unor astfel de proşti din „capul statului” – vorba lui Nea Mărin −, la noi încă nu se cântă, pe la radio sau pe la posturile de televiziune, despre Isus sau Maria „cu chip de şlagăr”, ceeace este o dovadă elocventă că noi nu ne-am eliberat de prejudecăţi tâmpeşti. Am rămas în continuare ortodocşi „încuiaţi”, care nu vrem să zdruncinăm scaunul lui Daniel, atunci când nu binevoieşte să participe la omagierea vârstei de 90 de ani a unui Rege Român omagiat de o lume întreagă (occidentală, bineînţeles), şi hulit doar de comunişti ca el… tot o „fustă cu barbă”, la urma urmelor. Cum să câştigi voturile unei mulţimi occidentale, dacă nu vrei să ţii cont de cultura şi de hatârurile gramaticale ale limbii?

Încercând, prin anii 1996-2000, să le traduc englezilor, ceeace cântau românii în Biserica Lutherană din Tell Aviv, cu o aşa inimă încât au adunat tot Hostalul Immanuel afară în jurul clădirii, căci în sală nu mai era loc nici pentru un ac, eu m-am văzut obligat să consult pe managerul Hostalului, un englez foarte bun şi talentat pianist, chitarist şi interpret de muzică creştină. Răsplata unei astfel de inspiraţii mi-a fost IMENSĂ: Doar aşa am reuşit să văd şi eu o sală de 5000 de persoane (la CINERAMA), ridicându-se şi prinzând a cânta textul împreună cu noi, doi ageamii prăpădiţi în ale muzicii şi români pe deasupra: un vocal şi un chitarist (nici măcar cu pretenţii de cântăreţi amatori, dar cu ceva VOCE, ce-i drept. Noi am fost şi singurii, care ne-am încălcat „canoanele” (dintre circa două sute de creştini români), şi care am răspuns cu prezenţa, chemării africanilor, de a participa la spectacolul acela organizat de ei. Vă daţi seama ce „păcat” am putut săvârşi…

Şi cu ce credeţi că i-am terminat pe africani, sculându-i în picioare, aprinzând feştile şi fredonând de mama focului cu noi odată? Cu un cântec de doar o strofă!!!

Păcat că n-a fost un concurs Eurovision şi-atunci, că l-am fi câştigat sută la sută!

 

Prezenţa Domnului este aici!

Prezenţa Domnului este aici!

Îi simt gloria, maiestatea Sa:

Deci prezenţa Domnului este aici!

 

The presence of the Lord it is here!

The presence of the Lord is just here,

’cause I feel His glory and His majesty.

So, the presence of the Lord is just here!

 

Fără a avea pretenţii de expert – azi este cam departe de mine limba Engleză, după zece ani de vorbit numai spaniolă −, în ceeace priveşte exprimarea unei simţiri româneşti în limba Engleză, voi încerca, în continuare, a puncta mai clar, a da expresie „miracolului” dorit de cântecul reprezentanţilor noştri, inducând „o imagine” biblică foarte finuţă (şi păstrând, desigur, ritmul şi rima stilului ce este la modă azi), starea aceea specifică doar omului bucuros, care a trăit minunea sau „miracolul vindecării orbirii sale din naştere”.

Să-l cunoaştem pe omul occidental mai întâi! El nu înjură şi nici măcar nu se întristează, când este acostat de un evanghelist, dar ştie să-şi apere libertatea, cerându-i evanghelistului un pact simplu: să-l accepte exact aşa cum vrea el să trăiască, cu sârme-n nas, în urechi şi pe unde mai vrea să şi le atârne, îmbrăcat în travestit, cu rochie şi cu sutien de buret, dar fără a-şi rade barba sau a-şi face operaţii riscante la sex… şi aşa mai departe. Vai ce lume „destrăbălată”: „Iad” nu alta! Aşa de „iad”, ce este Occidentul ăsta Nord european şi în general cam tot Commonwealth-ul, băi frate băi, încât toţi românii serioşi, intelectuali sau nu, dacă au reuşit să se aciuiască, nu mai vor să se mai întoarcă acasă, la popii lor propovăduitori (doar cu vrjeala) ai Împărăţiei Cereşti, nici în ruptul capului! Ba chiar şi ei, popii − se vede treaba azi! −, au luat-o la sănătoasa după noi, că-n ţară nu mai e rost de chilipir, iar în Occident, cu ce-i dă sărmanul enoriaş de milă, îşi pot chiar permite să-şi ţină micuţii îngeraşi, pe la Oxford, Sorbona… etc.

 

Ăsta-i ADEVĂRUL! La fel ca o participare la Eurovision: Când se tratează de cheltuirea unor bani ai poporului român, strânşi din impozite cu nemiluita, nu contează rezultatul, dar contează „cine-i cheltuieşte”, pentru că în România nu oricine trebuie să aibe acces la ei, chiar dacă-i şi el tot român şi poate şi ceva mai priceput în ale slagărelor cântate în limba Engleză! Iar dacă s-au cheltuit în zadar?… Asta nu mai contează!… Are balta peşte…

 

 

I don’t know if it’s right                                           I don’t know I’m all right,

But I got a feeling,                                                    but I got a feeling!

And I want to believe                                               And I want to believe,

This is magical                                                           in what is magical,

Is this what it’s like                                                   ’cause I do what I like!

Cause I’m starting to feel it                                       I am starting to see

And I want to believe                                               what I ever felt…

It’s incredible                                                             It’s incredible!

 

If you only knew                                                       I just only knew

All the things I could tell you                                  something I cann’t tell you:

We could be dancing with stars in the night         We’re dancing like two stars in the night!

It’s so magical,                                                          It’s so magical,

So magical                                                                 so magical,

So beautiful                                                               so beautiful,

So beautiful                                                               so beautiful!

 

It’s a miracle                                                              It’s a miracle!

It’s a miracle                                                              It’s a miracle!

 

I can see it now                                                         I can see now!

All the things I see                                                    And all the things I see

I think I see them too                                               I feel you see them too…

All for you and me                                                    only for me and you,

Just like a dream come true                                    just as a dream comes true!

It’s so beautiful                                                         It’s so beautiful!

No one will ever know                                              No one will believe,

It’s a miracle                                                              this miracle I lived!

 

Now you know that I’m right                                 Now you know I’m all right,

And you got that feelin’                                           and, only I’ve got a feeling!

I told you before                                                       I tell you one time more:

That is magical                                                          It is magical,

Yes it’s magical                                                         yes, it’s magical!

 

Now you know                                                         ’Cause, you know,

What it’s like                                                             now I like,

And you’re starting to feel it                                   to start you feel it too:

But you just can’t deny („just”, aici nu)                 I please you don’t deny!…

 

It’s incredible                                                              It’s incredible,

If only I knew                                                              what only I knew

All the things you could tell me                                something I cann’t tell you:

We could be dancing with stars in the night          We’re dancing like two stars in the night!

It’s a miracle                                                              It’s a miracle!

It’s a miracle                                                              It’s a miracle:

I can see it now                                                         I can see now,

All the things I see                                                    and all the things I see

I think I see them too                                               I think you see them too

All for you and me                                                    only for me and you!

 

It’s so beautiful                                                         This is beautiful!

No one will ever know                                              No one will never know,

It’s a miracle!                                                             this miracle I saw!

It’s a miracle!                                                             It’s a miracle!

It’s a miracle!                                                             Yes, it’s a miracle,

I can see it now!                                                        I can see now!

 

All things I see                                                          And all things I see,

I think them see me too                                           I think you see them too,

All for you and me                                                    only for me and you,

Just like a dream come true                                    just as a dream comes true!

 

It’s so beautiful                                                         It’s so beautiful!

No one will ever know                                              No one will never know

It’s a miracle!                                                             the miracle I saw!

 

Doar un picuţ ar mai fi nevoie să fie adaptat pe muzică şi gata: cântecul „vorbeşte” către o gamă foarte variată de oameni, nu doar pe placul unora care văd „miracole” doar în religia lor, şi crează, totodată, atmosfera aceea specifică împărtăşirii unui miracol trăit, folosind rima şi ritmul efervescent al publicului tânăr occidental, vorbitor, însă, de limbă Engleză şi pretenţios în a i se respecta minimul de gramatică, chiar şi într-o muzică „uşoară”! Adică exact ca şi textul cântecului Austriei, interpretat de Conchita Cârnat (moartă după…), sau al evreului-evreică din anii 1997-1998.

În Germania, spre exemplu, îmi aduc aminte că lucrările de control la limba Engleză ale fiului meu, au constat numai în ascultarea unor mari şlagăre şi în scrierea textului lor pe hârtie… Era vremea când Nirvana abia îşi lansa un cântec, despre care eu i-am spus că va deveni repede şlagăr şi că va ajunge primul în top „Smells like teen spirit!”, bineînţeles, până să-i văd în videoclip, cântând drogaţi şi dezbrăcaţi în pielea goală, legaţi cu fundiţe de…

Dar apropó de textierii lui Paula şi Ovi, care au păpat banii degeaba: Observaţi, cred, că nici textul Nirvanei nu are niciun „a” înainte de „teen spirit” şi că verbul „smell” primeşte obligatoriu un „s”, la persoana a treia singular… care „scapă intelectualilor” români, prea „mari” dirijori ai filarmonicii române… pe care nu mai are cine să o dirijeze, de ei. Noroc că nu le scapă şi banii, precum gramatica limbii Engleze! Că, ce s-ar face România fără ei? Ar câştiga chiar şi un Eurovision!… cum a câştigat Cupa Campionilor Europeni, chiar şi fără banii unui aşa de mare păcălici ca Becali!

 

*

 

Rise like a Phoenix!                                  Ridicându-mă ca pasărea Phoenix!

(ce-i scris în paranteza sunt subînţelesuri)

 

Walking in the rubble                                                Umblând prin „drojdia societăţii”,

walking over glass                                                     umblând peste cioburi,

neighbours say we’re trouble                          vecinii zicând: …noi (tinerii) suntem problema!

Well, that time has passed!…                                     Bine, acel timp a trecut…

 

Peering from the mirror                                             Periat-ul (cel periat) de la oglindă?

No, that isn’t me                                                       Nu, ăla nu-s eu (chipul meu)!

A stranger getting nearer                                           Un străin ce era-n preajmă (întreabă):

Who can this person be?                                           „Cine poate fi acea persoană?”

 

You wouldn’t know me at all… today…           Tu nu m-ai putea şti deloc… astăzi! (De-aceea)

From the fading light I fly                                        Din abia pâlpâitul unei luminiţe, zbor,

Rise like a Phoenix                                                    mă-nalţ ca pasărea Phoenix…

Out of the ashes, seeking rather than vengeanceScutur cenuşa, căutând, în locul răzbunării,

Retribution, you were warned                                  mai de grabă răsplătirea, avertizându-te,

Once I’m transformed, once I’m reborn                de-odată transformat, de-odată renăscut,

You know: I will rise like a Phoenix,                        află: Eu mă voi înălţa ca pasărea Phoenix,

But you’re my flame.                                                …dar tu m-ai aprins!

 

(To) Go about your business                                   A-ţi vedea de treaba ta, (e un)

Act as if you’re free                                                  Act (normal), atunci când eşti liber…

No one could have witnessed                                   Nimeni nu agrează „iscodirea”…

What you did to me?                                                (Şi-atunci, tu:) Ce-ai făcut din mine?

 

’Cause you wouldn’t know me… today                  Din cauză că nu m-ai cunoaşte… astăzi

And you have got to see                                           şi pentru că trebuia să vezi,

To believe:                                                                 ca să crezi,

From the fading light I fly,                                       din abia pâlpâitul unei luminiţe, zbor,

Rise like a Phoenix!                                                   mă-nalţ ca pasărea Phoenix!

Out of the ashes, seeking rather than vengeanceScutur cenuşa, căutând, în locul răzbunării,

Retribution, you were warned,                                 mai de grabă răsplătirea, avertizându-te,

Once I’m transformed, once I’m reborn:             de-odată transformat, de-odată  renăscut:

I rise up to the sky!                                                   Eu mă înalţ sus la cer!

You threw me down, but…                                       Tu m-ai zvârlit la pământ, dar…

I’m gonna fly!                                                           eu continui să zbor!

And rise like a Phoenix,                                            Şi înălţându-mă ca pasărea Phoenix,

Out of the ashes, seeking rather than vengeance/scutur cenuşa, căutând în locul răzbunării,

Retribution – you were warned −,                            mai de grabă răsplătirea, avertizându-te,

Once I’m transformed, once I’m reborn,              de-odată transformat, de-odată renăscut,

You know I will rise like a Phoenix                          află: Eu mă voi-nălţa ca pasărea Phoenix,

…But you’re my flame!                                             …dar tu m-ai aprins!

 

 

***traducere de Alexandru Tomás-Cervesy***

Anunțuri

Despre alexandrutomascervesy

I am who I was born tot be!
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s