…de-ale NOASTRE

 

 

Maxime şi Cugetări

care vor deveni celebre

(Notă importantă: Toate îmi aparţin mie)

 

Lumina Ta din mintea mea,

e viaţa mea-i Lumina Ta!

 

Pacea Ta din viaţa mea-i

liniştea mea, că-i pacea Ta!

 

Dragostea Ta-n inima mea-i

iubirea mea-i Dragostea Ta!

 

*

 

Să poţi să crezi, când cei mai mulţi înşală,

şi să iubeşti, când ei fac tot să doară…

Să te retragi, când ei vor să te spurce,

zâmbindu-le, când sufletul îţi plânge…

Să poţi fi cald, când pietre te vor ninge:

Aceasta e PUTEREA, prin care poţi învinge!

 

*

 

Între răsărit şi apus,

                          …e Om călătorul!

Între bine şi rău,

                          …e Om cugetătorul!

Între ne-nţeles şi înţeles,

                          …e Domn Adevărul!

 

*

 

Trecutul a fost pentru experimentarea prezentului, iar viitorul poate să rămână doar un gând al prezentului, dacă cel care-l gândeşte se dematerializează…

 

*

 

Pentru a ne putea salva, ca şi Omenire, nu trebuie să ne analizăm starea ce-o avem faţă de copii, ci faţă de bătrânii noştri”?

 

*

 

Întreaga Lume-i o „ţară” pentru absolut toate vietăţile, nu doar pentru cei care se cred „sapienşi”. Şi copiii se nasc la fel cum se naşte oricare pui al altei vietăţi. Normal ar fi ca şi „sapienşii” să-şi lase puii LIBERI, când le vine vremea să „zboare”, nu să şi-i îndobitocească prin şcoli „speciale”. Să nu ne ţinem pe loc copiii, la cheremul manipulatorilor religioşi şi politici, cum am fost noi ţinuţi de idioţii Comunismului. Să-i lăsăm să „zboare”, care încotro doreşte, pentru a-şi putea cunoaşte Lumea, căci ea, Lumea, devine din ce-n ce mai mult a lor şi rămâne din ce-n ce mai puţin a noastră! Zborul lor să ni se pară „pierdere”, ci „câştig”, atât pentru noi, cât şi pentru Ţară!

 

*

 

Răul este din ce în ce mai bine protejat pe pământ de legea „binelui”, care-i creată de oamenii „legii”. Aşa va veni sfârşitul: Prin oamenii Legii! Ei au fost, sunt şi vor fi întotdeauna adevăraţii constructori ai apocalipselor, căci iată, binele nu-i al tuturor, ci doar al tuturor acelora care conduc şi al câtorva de care ei trebuie să se folosească…

 

*

 

Contrar tuturor părerilor decente, migratorii sunt aceia care au condus, conduc şi vor conduce destinul omenirii! Înţelept ar fi să ne întrebăm „cum a apărut migraţia”?

 

*

 

Cine este interesat să cunoască foarte bine care-au fost conducătorii poporului său, înseamnă că vrea să-i înţeleagă bine pe cei care-i conduc Ţara azi. Doar aşa putem alege calea sigură prin care putem scăpa de cei care nu ne fac cinste, cât timp ei sunt încă-n viaţă, nu, tot mereu, după ce vor muri!

 

*

 

Adevărul, trebuie văzut cu ochii şi auzit cu urechile, pentru a putea fi înţeles pe deplin. După ce-a fost înţeles, va putea fi găsit în orice carte şi nimeni nu va putea să-l înşele pe înţelepţit.

 

*

 

Trebuie să existe o LEGE în Constituţie care să interzică politicienilor aleşi să lucreze pentru propriul interes şi pentru interesul partidelor lor, întrucât au fost aleşi pentru ŢARĂ! Dacă au încălcat-o, să-şi piardă imediat orice imunitate.

Dar asta presupune ca şi Constituţia să fie concepută de oameni ca Iisus, nu ca alde Brucan, Iliescu… escu… escu…

 

*

 

Oricare om, care a scris chiar şi-o poezie doar, pentru Ţara şi pentru Neamul lui, nu neapărat un şir nesfârşit în zeci de volume, când se va despărţi de materie, va pleca-n Veşnicie triumfător spre Destin, cu numele Originii sale de Om pe buze!

 

*

 

Toţi „proletarii” care s-au unit la strigătul disperat al lui Marx, pentru doborârea „tiraniei”, au constatat că s-au unit degeaba, au luptat degeaba şi au murit degeaba. Chiar de la început, n-au putut afla că funcţia respectivă, adică cea de „propetar”, le era destinată doar lor, în exclusivitate, nu şi manipulatorilor. Marx, nu putea fi chiar aşa de prost, încât să scrie adevărul, chiar pe prima pagină a Manifestului…

Eu, însă, nu sunt ca el, sunt om bun! Dar, dacă, mă vei contrazice, n-am să-ţi spun doar „cine eşti”, ci şi „cum eşti”, şi „de ce eşti aşa cum eşti”! („Spiritul de contrazicere este personalitatea prostului!” ‑ a zis G. Călinescu, nu eu.)

 

*

 

Cei care au format Liga Comunistă, s-au unit în secret în „Organizaţia Iadul”, pentru a crea INFERN, adică, tot un  fel de Nouă Ordine Mondială, specifică doar vremurilor de-atunci…

 

*

 

Poeţii romantici scriu din cauză că simt jalea trăită de oameni precum Emil Cioran, spre exemplu. Aceştia nu-şi părăsesc ţara, ci doar politicienii, şi doar atunci când ei le ameninţă LIBERTATEA DE-A FI OM!…

 

*

 

Oamenii idioţi, care manipulează lumea spre autodistrugere, există doar de când a coborât Dumnezeu pe Planeta noastră; nu doar Vechiul Testament arată clar acest fapt, încă din primele sale capitole, ci şi Iisus a spus acelaşi lucru! Totuşi, ei nu fac rău, pentru că ăsta le-ar fi felul, ci pentru c-au fost crescuţi şi educaţi astfel de El, prin preoţii care i-au acceptat religia impusă. Când vom vedea că pe Marte va ajunge doar El, împreună doar cu Fiii Lui, şi că nici măcar pe preoţi nu-i va „răpi”, oare, vom alege Adevărul?

 

*

 

Omenirea, nu şi-au putut creea niciodată o lume „mai bună”, faţă de aceea lăsată TATĂL tuturor taţilor de pe pământ. După ce s-a pogorât Dumnezeu pe pământ şi şi-a făcut „om după chipul şi după asemănerea Sa”, adică „civilizat”, sau „îmbrăcat”, de-atunci omul a devenit „vânător”, iar celelalte vietăţi au ajuns „animale”… Vezi Geneza 9: 1-4 şi 10: 9.

 

*

 

Tăcerea, da, poate fi „de aur”, cum zice Proverbul, dar dacă vrem. Vorba, însă, a rare ori dorim să ne fie „de argint”!

 

*

 

Vegetarian adevărat, este doar acela care înţelege existenţa celorlalte vietăţi precum propria sa existenţă. El, spre exemplu, chiar dacă mănâncă oul, nu-şi taie găina. Carnivorii, însă, deşi mănâncă fructe, taie pomul prosteşte, pentru a mânca carne „friptă”…

 

*

 

Se adâceşte tot mai mult prăpastia în care „revoluţionarii” afundă omenirea!

 

*

 

Înc-o culme a Prostiei omeneşti: Să crezi ce zice popa, chiar dacă vezi cu ochii tăi că fraţii lui de religie curvesc cu nevastele semenilor tăi, îi fură şi le violează copii, doar pentru faptul că scrie în Noul Testament c-ar fi zis Iisus „Nu judecaţi, pentru a nu fi judecaţi! Dac-ai şti că ei curvesc şi cu nevasta ta şi că ţi-a violat şi ţie copiii, şi totuşi l-ai mai crede pe vreun popă ce zice, asta ar fi chiar CULMEA CULMILOR…

 

Alexandru Tomás-Cervesy Ulth’

 

***

je-suis-charlieFranţa, în doliu naţional!

 

Francezii sunt o prezenţă cotidiană în mediul arab, poate cel mai bine tolerată! Drept dovadă stă şi Coranul, singura Scriptură bilingvă, scrisă în franceză şi în arabă. Şi, cu toate acestea, iată că nici francezii nu sunt scutiţi de ura extremiştilor!

Oare de ce? Cumva pentru că şi Franţa este socotită de ei tot o ţară „occidentală” sau „bogată”, ca şi celelalte? De ce, oare, tocmai arabii care obţin rezidenţă permanentă sau/şi cetăţenia unei ţări occidentale, se oferă benevol mediilor extremiste spre a fi îndoctrinaţi? Înainte de obţinerea acestor drepturi, ei trăiesc pe Ajutor Social, în aceste ţări „bogate”, ceeace nu înseamnă un trai prea rău, nici pe departe asemănător, să zicem, cu cel al săracilor României noastre, èntru a nu vorbi de traiul din ţările lor asiatice sau africane.

Nici de departe, o astfel de comparaţie! Iată, spre exemplu, cum în Germania, ca şi în Franţa – ţări pe care noi, românii cinstiţi şi corecţi, cred că le cunoaştem cel mai bine −, un arab, cu soţia şi cu (cel puţin) cei patru copii ai săi, primeşte lunar, doar pentru a dormi şi a face copii în continuare, 450 X 2 + 350 X 4 , adică 900 + 1400, la care se adaugă alţi 150 de euro ai Alocaţiei de Stat, pentru fiecare copil sub 18 ani, adică, în total, 2900 de euro. După ce fiecare copil trece de 14 ani, Ajutorul său Social se majorează automat la 450 de euro, ceeace, în cazul celor care fac mulţi „puradei”, înseamnă o creştere anuală constantă de încă 100 de euro.

Ne mai mirăm de unde au bani „cei buni de prăsilă” din România? Nu-nu, bineînţeles că nu ne mirăm de asta, dar ne mirăm de comportamentul lor deşănţat şi imposibil de catalogat, faţă de cetăţenii ţărilor care le oferă tot confortul gratis şi bani de mâncare pe deasupra. Oare aceşti „refugiaţi” ştiu că trăiesc pe banii celor pe care-i urăsc de moarte? Să fie asta voia lui Dumnezeu (sau Alah, în arabă), pe care-L invocă ei atunci când fură, violează, înşală, mint sau omoară?

Nu mai departe în cea de-a doua jumătate a anului trecut 2014, am văzut la televizor cum găştile de ţigani îşi vărsau fără ruşine excrementele în plin centru londonez. În numele cărui dumnezeu acţionează ei? Oare, chiar nu le ajung cei 3000 de euro pe lună, din Ajutor Social, pentru a plăti taxa unui WC public? Răspunsul este: Nu vor! Rolul lor în lume a fost dintotdeauna, acela de a ŞOCA SOCIETATEA care-i tolerează…

Pentru a înţelege mai bine, cam cât cheltuie din buzunar. Cetăţenii ţărilor „bogate”, putem înmulţi cei 3000 de euro obţinuţi lunar, cu 600.000 de români doar, câţi au tăbărât peste nemţi, începând cu anul 1990, al mineriadei lui ion iliescu, şi începem să ne cam pierdem în zerouri, ajungând la o sumă de cel puţin 1.800.000.000 (mărci RFG) sau euro (azi), bani pe care Statul German îi plătea lunar, neamului lui bulibaşa şi criminalilor de care iliescu s-a folosit pentru a ne bate cu cozile de lopeţi şi topoare, căci în realitate, numărul celor refugiaţi pe cinstite, a fost doar de câteva mii şi se puteau cunoaşte de la o poştă, după capetele sparte, ochii învineţiţi, hainele rupte, nicidecum după portul binecunoscut al ţiganilor. Dar, pe lângă români, trebuie să ţinem cont că, în Germania şi în toate celelalte ţări „bogate”, mai veneau şi arabii şi africanii, fiecare cu băieţii lor „deştepţi” în frunte călăuze, oameni foarte asemănători la comportament cu cei ai lui Cioabă, al căror dumnezeu, nu-i altul decât URA nemotivată pe întreaga lume aşa-zis „bogată”. De ce? Pentru că-i primeşte! Din ordinul cui? Din ordinul exponenţilor RĂULUI, care sunt sus puşi, pe la ONU!

De ce nu-şi schimbă aceşti năpăstuiţi ai sorţii comportamentul, măcar pentru omenia cu care sunt trataţi? De ce nu renunţă la Dumnezeul care a îngăduit celor răi să-i pună pe ei pe fugă? Pentru că sunt îndoctrinaţi cu o religie, oricare ar fi ea, al cărui concept, deşi este „dogmatic”, deci rău şi mincinos din start, reuşeşte să sucească minţile oamenilor, care sunt supuşi acestui „tratament” din fragedă pruncie! Alţii, care sunt răi din fire, pentru că nu vor să se schimbe, pur şi simplu! De ce nu vor? Pentru că acea Cartă Universală a Drepturilor Omului, nu-i făcută pentru oamenii care-şi văd de treaba lor, ci pentru ne-oameni! Priviţi-i în ce lux stau prin puşcăriile ţărilor care-i primesc şi vă veţi convinge de ce spun asta, anume că ei nu au absolut niciun motiv de a se „refugia”, înafară de acela că, în ţările lor, nu mai pot fura, viola sau omorî. Mai poate aztăzi un hoţ din Siria să fure ceva, înafară de moluz? Când am venit cu soţia prima dată în Bucureşti, i-am spus să-şi tragă geanta în faţă, la care o doamnă care m-a înţeles, ne-a şi spus repede zâmbint: Staţi liniştiţi! Ce să mai fure de la noi? Au plecat cu toţii în Occident!

Şi-atunci, ce face, hoţul? Se face şi el „refugiat”, la fel ca şi concetăţenii săi cinstiţi! Aşa cum s-au făcut „refugiaţi” şi cea mai mare parte dintre cei îmbrăcaţi în haine de miner, care ne-au dat nouă, bucureştenilor, în cap cu bâta, sau cei din neamul lui Cioabă. Când am trecut graniţa în RFG, nişte violonişti, pe care-i cunoscusem în tren, m-au întrebat dacă nu vreau să merg cu ei. Găsiseră unul care s-a oferit să-i ducă „gratis” din Berlin în RFG. „Păi cum plătiţi?” „Zice că nu-i treaba noastră! Când ajungem acolo şi intrăm pe Ajutot Social, primele trei luni sunt ale lui.” Eu am refuzat oferta tuciuriului, ei nu!

Unde-s DREPTURILE OAMENILOR CINSTIŢI, ale acelora care se luptă zilnic pentru a-şi câştiga cinstit pâinea cea de toate zilele, iar pe lângă asta mai au de luptat şi cu poruncile „danielilor” preafericiţi ai bisericilor lor de stat, care de preafericiţi ce au ajuns, vor să pună taxă şi pe „numele” sfinţilor, cu hoţii din parlamentele lor, care le pun fără nicio noimă taxe peste taxe, cu neamul lui de-alde „socru’ lui ponta” ai ţărilor lor, care-i deposedează de terenuri şi case, pentru a se îmbogăţi ei, retrocedându-le „prinţilor” falşi, precum Paul de hohe-n mă-sa?…

Nu este nicio diferenţă între modul în care operează aceşti nenorociţi în ţară noastră şi oricare alta ţară săracă! Oare nu-i cunoaşte ONU şi Tribunalul de la Haga pe ăştia? Ba da, îi cunoaşte perfect! Tocmai de aceea a şi elaborat Carta Universală a Drepturilor Omului. Fără ei, unde şi-ar mai putea vinde şi testa vaccinele pentru „gripe”?

Vedeţi care este ADEVĂRUL? Şi-atunci, hai să gândim puţin, la modul cel mai cinstit, măcar din milă pentru acei francezi nevinovaţi, care au murit la Paris, în atentatele jihadiştilor din 08-10 ianuarie 2015: Cine oare o fi lansat sloganul „Liberté, Egalité, Fraternité”? Păi cine altcineva, decât unul care se ocupă cu inventarea sloganelor, adică unul ca Stephané Hessel, inventatorul cunoscutului „Indignéz-vous!”, al „Indignaos” de la Madrid şi al „Indignaţilor” şi din ţara noastră, unul şi acelaşi comunist criminal care a contribuit şi la întocmirea Cartei ONU… în aşa fel ca ea să fie negreşit un fundament pentru drepturile lor, nicidecum ale celor osândiţi din prin toate părţile lumii, atât de bisericile cât şi de politicienii lor. Carta Universală a Drepturilor Omului a fost creată de unii şi aceiaşi indivizi RADICALI, pentru un scop identic cu acela pentru care, alţii ca ei, au creat atât Scripturile religiilor cât şi Manifestele feluritelor partide politice de stânga, sub care am pătimit 45 de ani. Aceştia sunt adevăraţii RADICALI, care operează pe teritoriile tuturor statelor lumii! Sunt ferm convins că, în jurul anilor 2050, întreaga omenire va înţelege că ei nu sunt „evrei”, cum afirmă islamiştii, ci RADICALI şi atât! Pot fi numiţi oricum, şi „Iiluminati” şi „Grupul Bildenberg” şi „Organizaţia Mondială Ocultă”… tot degeaba, căci adevărul despre ei nu va fi cunoscut niciodată decât pe jumătare. Ei au creat şi condus toate marile curente religioase şi politice care au zguduit lumea întreagă, folosindu-se pe rând de câte un popor exploatat, pe care tot ei l-au vârât la ananghie cu premeditare, pentru a nu mai fi în stare să le refuze „alegerea”, cum a fost cazul poporului evreu prins în Egipt. Dar înaintea lor care popor a fost „ales”? Al  Egiptului! Putem merge în acest sens şi ajungem până la Atlantida…

În realitate, aceşti creatori de dogme şi doctrine cu care ne manipulează, nu sunt altceva, la urma urmelor, decât RADICALI! Indiferent ce vor face, şi oricât de mare prăpăd vor provoca, nimenea nu le va putea face nimic. Au venit pe pământ „plutind pe deasupra apelor” (aşa cum spune Biblia, Coranul sau Vedele), iar azi sunt aproape gata să colonizeze altă planetă, poate Marte sau alta din Univers. Dumnezeul lor este cel biblic, pentru că ei au scris Biblia! Oare de ce ar avea El nevoie de puterea de a blestema şi binecuvânta, pe oricine vrea, fără a da socoteală la nimeni”? (aşa cum spune Biblia, nu eu). Oare nu-i acest concept biblic asemănător cu Totalitarismul Comunismului? E perfect asemănător! Cine oare, dintre cei care au iubit comunismul, s-a plâns de lipsuri sau nedreptăţi? Nimeni! Atunci nu înţeleg de ce oare, mai por exista şi astăzi, fraieri care regretă comunismul, dacă ştiu bine, că toţi marii comunişti, care au reuşit să fugă din ţară, s-au dus în America, nu în Rusia, la Moscova, unde chiar există Tronul Dumnezeului lor?

Iată, deci, cât de şireţi sunt capii şi porpovăduitorii dogmelor şi doctrinelor! Dar nu treceţi cu vederea niciodată cât de grav poate fi alterată gândirea minţii unui om cinstit, dacă este mai slab din fire, de o porcărie de dogmă religioasă sau o doctrină politică!

Oricât de mult L-am iubi pe Dumnezeu, dacă suntem „săraci” şi avem probleme cu neajunsurile, în viaţa de toate zilele, preoţii Lui, sau păstorii, ne vor spune cu multă căldură: „Roagă-te, frate, mai cu putere, că Dumnezeu e mare şi te va izbăvi! Uite, duminica viitoare ne vom ruga cu toată biserica pentru cauza ta…”

Tot din vremurile comunismului ştim că mulţi dintre preoţii şi/sau păstorii lui Dumnezeu, s-au făcut fraţi cu dracu’, şi la o adică, au uitat repede de Isus şi s-au transformat în Iuda, turnând la securitate oameni nevinovaţi cu zecile de mii. Astăzi, în libertate, dacă prind cumva câte o „retrocedare” binecuvântată de vreun preot-parlamentar ca ilie sârbu (socrul lui ponta), vor scoate în plină iarnă afară din case, pe cei săraci şi neapăraţi de nimeni, adică pe cei „blestemaţi” de Dumnezeul care-i binecuvântează pe ei, cu răutate şi ură din plin.

Scopul lor, aşadar, indiferent pe unde ar trăi în această lume şi indiferent ce ocupaţie ar avea într-o societate, este unul singur: Acela de a ŞOCA SOCIETATEA UMANĂ! De ce? Pentru a demonstra tuturor că NIMENI NU LE POATE FACE NIMIC, nici măcar Dumnezeu!

A scri odată săracul nostru Coşbuc, Poetul ţărănimii române:

 

„Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt,

să vrem noi sânge, nu pământ!

Când foamea ne va răscula

şi nu vom mai putea răbda,

hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa,

…nici în mormânt!”

 

Ar fi fost excelent să fie aşa, măcar o singură dată în toată istoria omenirii! Dar…

Pentru apărarea acestor criminali există mereu forţe de ordine şi armate, care stau gata pregătite să intervină în apărarea lor şi să-i omoare pe cei sărmani şi năpăstuiţi, pentru că se răscoală, deşi aceştia n-au furat niciodată în viaţa lor absolut nimic, nu au înşelat niciodată pe nimeni, ba chiar şi-au scos căciula cu respect, când au intrat în birourile somptuoase ale acestor NE-OAMENI.

Întreb şi eu, aşa… ca chestie: De ce trebuia neapărat văzut Cioabă la televizor, de absolut toţi românii, că semnează contract de susţinere cu ponta, la alegerile din 2-16 noiembrie 2014? Răspunsul este acelaşi: Pentru A NE ŞOCA PE NOI, pe românii de bună credinţă, cu tupeul şi înverşunarea cu care ei îşi susţin reprezentantul, deşi ştiu sigur în inima lor păgână, că alesul lor este rău pentru ţara noastră, şi deşi în ea locuiesc şi ei, alături de noi, în drepturi absolut egale, dacă nu cumva şi ceva mai mari!

Aş mai întreba: De ce doar politicienii de stânga nu vor să-şi dea demisia, atunci când sunt descoperiţi făcând fapte împotriva legilor ţărilor lor, indiferent de cât de grave ar fi ele? Răspunsul este acelaşi: Pentru a ŞOCA SOCIETATEA în care trăiesc! Pentru a arăta că nimenea nu le poate face nimic, nici chiar Dumnezeu. Păi dacă au susţinere majoritară în parlament, asta nu reflectă clar, că acea majoritate sprijină hoţia? Ba da, dar ce contează! Atunci unde este DREPTATEA atâta de vehiculată de Legile in vigoare? Nicăieri!

 

Pe oricare om am întreba azi „câţi dumnezei există?”, toţi, absolut toţi, vor răspunde că „Dumnezeu este UNUL!” Şi-atunci, dacă El este doar UNUL, de ce sunt atâta de multe religii, care, la rândul lor, fiecare se împarte într-o altă serie de rituri, confesiuni şi denuminaţiuni religioase? Răspunsul este simplu: Câţi mincinoşi profesionişti sunt, tot atâtea religii trebuie să existe! Oare cât de bătut în cap ar fi omul acela care mai crede şi azi că, religia sprijinită pe scripturi, nu-i o minciună crasă? Sarmanul om – cred eu −, poate că el nu îşi dă seama, fiind mai slab de fel, dar, întreb: Unde sunt legile şi legiuitorii care ar trebui să-l ocrotească pe credul, pe „cel slab la cerbice”(cum zice Biblia, nu eu), pentru a nu ajunge victima unui nebun de predicator RADICALIST, care să-i bage-n cap că, „în cer” va avea atâtea „bile albe”, funcţie de câţi oameni nevinovaţi va omorî în numele „sfânt” al Unicului lui Dumnezeu din Scripturile Sfinte? Auziţi prostie: Bile albe! Iată că nu trebuie să ne mirăm prea tare de cei patru arabii care au băgat Franţa în doliu pentru trei zile, ci mai de grabă, de faptul că nimeni, absolut nimeni, nu se va putea atinge de acel „preot” al lui Alah, care a reuşit să le sucească minţile şi să le altereze judecata!

 

Un act asemănător cu cel al caricaturiştilor de la Charlie Hebdo, au făcut şi evreii care au ieşit din Robia Egiptului! Şi ei, pentru curajul de aşi manifesta ateismul, au suferit un carnagiu îngrozitor, ordonat de Moise, în care au pierit circa 3000 (trei mii) de suflete (vezi acum în Biblie, la Facerea, cap. 32: 25-35).

Repet, mai clar, pentru a se înţelege bine ultimul verset cu care se încheie capitolul 32: 35 Astfel a fost lovit poporul, de către Domnul (Dumnezeu), pentru viţelul ce şi-l făcuseră şi pe care-l turnase Aaron.” (Aaron fiind fratele lui Moise, care nu a păţit absolut nimic!!!)

Ce-mi sunt nişte „caricaturi” la adresa „sfântului lui Alah” şi ce-mi este un „viţel de aur”? Tot un fel de caricatură, adresată aceluiaşi „sfânt, dar al lui Moise”! Dar, hai să recapitulăm puţin, pentru cei mai grei la „cerbice”:

─Cine a lovit atunci poporul lui Israel? Dumnezeu! Dar ordinul de măcelărire a 3000 de oameni, cine l-a dat? Representantul Lui pe pământ: Profetul Moise!

─Dar, viţelul (caricatura), cine l-a făcut? Aaron, fratele lui Moise! Şi el, ce-a păţit? Nimic, absolut nimic!

Atunci unde este DREPTATEA? Ea este doar în predicile „omileticizate”, adică teoretice, căci în REALITATE, adică practică, ea nu a fost concepută biblic şi consfinţită ca atare! În absolut toate Scripturile, care au ajuns la rang de „dogmă” generatoare de religie, există un număr suficient de mare de astfel de exemple, scrise, parcă, în mod exprés, pentru a da posibilitatea preoţimii cultelor religioase, să poată să jongleze lejer cu Cuvântul, pentru a putea aiuri uşor minţile oamenilor slabi de înger: Dacă este scris în Biblie (Coran, Vede… etc), înseamnă că aşa vrea Dumnezeu, şi PUNCT!!! Şi credulul ajunge să se conformeze, căci vede că „este scris” într-o carte, despre care i se spune de când se naşte că „este sfântă”. NU-i aşa? Ba da: Exact aşa este: Să nu mai ascundem OAMENILOR ADEVĂRUL!

 

*

 

N-am scris acest articol întâmplător, ci pentru că există, încă şi „sus”, în parlamentul României mele „o pleavă”, a unei astfel de lumi RADICALE, un exponent al răului şi al înşelătoriilor, care subjugă de mii de ani minţile din sfera Nevăzutului, a Irealităţilor, a aşa-zisului „spiritual”! Există o femeie-parlamentar care susţine Religiile şi minciunile lor scrise , în persoana d-nei Cristina Anghel, de la partidul „PC”. Nu ştiu dacă „C” e de la „comunistă”, „conservatoare” sau „cuvântătoare” şi, de aceea, am zis că este „o pleavă”, pentru că habar are ce apără!

Când a fost dictatură, cei ca ea şi-au menajat cojoacele. Azi, când există libertarea de expresie, de ce n-ar profita şi ea? De ce s-ar abţine cuvântătoarea PC-istă, din fruntea ţării mele, de la trăncăneală, ca în trecut? Pentru a nu leza cumva MINCIUNA MARXISTĂ „măcar de dragul dreptului la exprimare al celui de lângă tine”, adică, după înţelepciunea ei scrisă cu mânuţa care ţine aplecat creionul legii: Ce nu-ţi place ţie la mincinoşii religiilor, lasă-i pe cei de lângă tine să rabde!

După mintea acestei fricoase, în a da minciuna pe faţă, aşezată tocmai în fruntea ţării mele, cei care au fost asasinaţi au fost tot nişte „fraieri”, ca şi cei din Decembrie 1989, care, dându-şi viaţa, i-au dat ei posibilitatea să se cocoaţe la cea mai înaltă tribună a ţării mele şi să fraternizeze cu Extremismul Religios, cu criminalii tuturor timpurilor, care, în numele lui Dumnezeu, au omorât prin linşaj secole la rând, sute de milioane de oameni nevinovaţi, doar pentru că n-au vrut să creadă cum vrea „popa” şi „papa”, criminali cu care ea fraternizează făţiş, chiar acum când lumea priveşte îngrozită la feţele a patru înnebuniţi de Religie! De dragul cui face dumneaei asta? De dragul a ceeace are mai „sfânt” cel de lângă ea: Ca să vezi „milă”! După mintea ei, toţi cei care îndrăznesc azi să fraternizeze cu familiile MARTIRILOR LIBERTĂŢII ADEVĂRULUI EXPRESAT ai Franţei, lovesc în drepturile celor care, pentru diferite motive (între care cel de natură psihică prevalează), se lasă minţiţi de reprezentanţii Religiilor!

Când o deranjează ceva, doamna „parlamentăreasă” uită de toate femeile, poate de dragul lui Gabriela Firea − care se mândreşte că poate să facă copii la greu −, şi orăcăie: NU domnilor, libertatea presei nu este absolută! Bineînţeles, zic şi eu: Numai ziariştii (oare pentru că nu sunt parlamentari?), au obligaţia de a se înfrunta cu mincinoşii şi hoţii acestei lumi, iar parlamentarii, nu, de frica sau de dragul RADICALILOR, adică a „sfinţilor”, care au dictat Cruciadele, aşa cum a dictat şi clericul Irakului, acestor patru criminali să omoare prin Paris, în numele lui Alah!

Indiferent ce a scris şi de cât de vehement a fraternizat ponta, al ei, cu familiile îndoliate ale Franţei, pentru ea a fost bine! Ei, dar faptul că dl Klaus Iohannis a îndrăznit, la rândul domniei sale, să solidarizeze cu Martirii Franţei şi să-şi anunţe participarea la Mitingul de azi, a răscolit-o aşa de rău pe doamna „parlamentăreasă”, încât uită să-şi mai vadă lungul nasului şi loveşte. Dar cu ce credeţi? Tot cu „creionul”, deşi habar are să-l mânuiască în slujba ADEVĂRULUI!

Iată ce debitează mintea acestei netoate, aşazată chiar în fruntea României mele, ca şi GHINION de „republică parlamentară”, ce ne-au făcut unii de teapa ei (brucan, petre roman, iliescu, cazimir, dan iosif… şi toţi cei pentru care eu nu prea am majuscule) şi pe care i-am numit întotdeauna pe drept RADICALI). Dau cetire, aşadar, acestei „militărese” pentru Drepturile Omului (ca ea), copiind şi eu ca ponta, dar după „Ziare.com”:

Să ataci ceea ce are cel de lângă tine mai sfânt nu este dovadă de curaj, nici de demnitate. Să pui în pericol viaţa concetăţenilor tăi (au murit francezi care nu aveau nicio legătură cu respectivele caricaturi), nu este expresia nici a curajului, nici a demnităţii, nici a patriotismului. Ci a orgoliului nemăsurat şi a unei crase inconştienţe. Iar domnul Iohannis se poate declara publicje suis Charlie”, în cazul în care este doar un cetăţean. Nu atunci când ocupă funcţia de PREŞEDINTE AL TUTUROR ROMÂNILOR. Dacă dumnealui (şi alţii asemenea) sunt Charlie, înseamnă că gândesc la fel şi ar fi procedat întocmai

Nu, domnilor, libertatea presei nu este absolută! Nu trebuie dictate legi în acest sens. Există „legea bunului simţ”. Fiecare om care are un creion în mână şi publică, trebuie să aibă în vedere şi dreptul meu (sau al oricui, de aiurea) la demnitate, la onoare… dreptul la libera exprimare (nu numai al ziariştilor) ar trebui să se oprească (măcar ca o dovadă de bună educaţie), acolo unde începe dreptul celui de lângă tine. Pentru că eu ştiu o veche şi înţeleaptă vorbă românească: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!” Pentru că, aceşti ziarişti (Dumnezeu odihnească-le sufletul în pace!), se pare că au aprins fitilul unei bombe în Europa

Îmi pare rău. Regret asasinarea lor. Mais, Je ne suis pas Charlie!” (adică tradus, şi cu tot subânţelesul vădit: Mai mult, ea nu va fi nicicum „Charlie”, ci „Ahmet”)

 

Dacă aş fi ca alesul ei, aşa… un „ponta”, de la prezidenţialele trecute, i-aş spune de la tribuna parlamentului: Regret şi eufă Cristino fă”, că tu eşti în fruntea ţării mele, şi iată că, pentru ruşinea ce mi-o provoci tu (şi alţii ca tine, aiurea) pentru că sunt ROMÂN şi VREAU SĂ FIU TOTODATĂ ŞI UN „CHARLIE”, îl rog pe Alah să-ţi dea şi ţie cât de multe bile albe-n cer are! Cine dracu’ te-o fi cocoţat aşa de sus, chiar în fruntea ţării mele? Păi, cine altcineva decât dracu’! Pentru ca de-acolo să-i poţi face poftele. Să-l poţi ataca pe Preşedintele României ALES de noi (nu şi de voi, cei ca tine)… Vai ce tare eşti?

Doamne, cui să mă plâng pentru această ruşine, pe care sunt obligat să o suport pe nedrept? Ţie? Păi Tu ţii cu cei ca ea! Atunci cărui tribunal mă pot adresa pentru a o pedepsi pe această „parlamentăreasă”, slujitoare autodenunţată a RADICALISMULUI? Aşa tribunale ale DREPTĂŢII, nu există pe acest pământ! Religioşii zic că există în cer… Dar cine-i crede? Doar cei care vor „bile albe” în cer, sau funcţii înalte în politică. Pentru a putea sluji eficient minciunii şi hoţiei, pe pământ!

Vedeţi că noi nu avem la cine să strigăm după ajutor, iar criminalii şi mincinoşii lumii reuşesc, prin exponenţii lor, să orăcăie de la cele mai înalte tribune ale naţiunilor, orice la vine la gură, fără niciun pic de prejudecată? Unde-i dreptatea, pe care o cer şi eu să fie de partea mea, ca şi ei:

─Eu cer dreptul de a protesta liber împotriva minciunii şi împotriva hoţilor religioşi ca dumneata, doamnă, care mă furaţi prin taxe şi suprataxe, dintr-un puţin pe care abia îl am! Iar voi mă minţiţi, mă taxaţi şi suprataxaţi în continuare, prin legi şi ordonanţe de urgenţă, fără să vă pedepsească, nici Dumnezeu, nici Legile Cartei ONU şi nici legea aceasta a bunului simţ „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”, invocată de dumneata, doamnă Anghel Cristina!…

─Eu nu am reuşit să mă fac auzit şi crezut niciodată, nici măcar de acest intrus, numit Dumnezeu, despre care scrie Moise că a venit pe planeta mea „purtându-se pe deasupra apelor”! Iar dumneata şi cei ca dumneata (de aiurea), puteţi vorbi peste tot orice, refuzând cu nonşalanţă să vă solidarizaţi cu cei care luptă împotriva sucitorilor de minţi umane, făcând din cei slabi şi neajutoraţi, criminali înrăiţi, hoţi, înşelători, violatori etc., fără ca nimeni să vă pedepsească, nici Dumnezeu, nici Legile Cartei ONU şi nici legea aceasta a bunului simţ „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”, invocată de dumneata, doamnă Anghel Cristina!…

Bile albe, cât de multe, să vă dee Dumnezeul Scripturilor, în cer, că pe pământ v-a cam dat deja prea mult huzur şi ignoranţă…

 

Alexandru Tomás-Cervesy

Madrid, 10. 01. 2015

 

***

TIMIŞOARA!

Klaus Iohannis- Am castigat! Ne-am luat tara inapoi.

 Acum 25 de ani am fost trimis îndelegaţie la Piatra Neamţ, de „noul şef” al Atelierului de Proiectări şi Studii pe Modele, din cadrul ISPH, adică de secretarul de partid, care, de câteva luni bune, îi luase locul inginerului Dan Dragomir, o somitate în materie de Construcţii Hidrotehnice, motiv pentru care îi şi scriu numele. Eu nu aveam nicio lucrare în acea zonă, ceeace m-a mirat. Motivaţia a fost „un plic”: Tomiţă, n-am pe cine să trimit cu plicul ăsta! Te duci la hotel, te culci, dimineaţa duci plicul la Direcţia Apelor (cum era pe-atunci), îl laşi la Registratură şi vii acasă.

La hotel mă aştepta altă surpriză: Nu aveau cameră liberă cu un pat, ci doar cu două, aşa că am fost obligat, pur şi simplu, să accept unul, la alegere, dintr-o cameră cu două paturi. Ceva mai târziu a intrat peste mine al doilea „turist”, un domn „vorbăreţ”, de cel mult 30 de ani, care pur şi simplu m-a chestionat pe departe, deci civilizat, despre un anume Dan Petrescu, un „poet de duzină, nu ca Păunescu” – spunea el –, care era în greva foamei. Cum noi, românii, ascultam cu toţii Radio Europa Liberă, am înţeles repede că făcea parte din acea „cooperativă” numită de noi „Ochiul şi Urechea”. Am comentat frumos şi cu atenţie pe marginea subiectelor puse de el în discuţie, ca, după o oră, să-l văd că se luminează la faţă dintr-o dată, şi-mi spune: Domnule Toma, puteţi să dormiţi singur şi liniştit în camer-asta, pentru că eu o să mă duc la Bar! Sunteţi un om corect şi cinstit. Vă doresc noapte bună!

Şi s-a dus, mai mult ca sigur, la altă cameră, să ancheteze pe altcineva… Am realizat că trecusem printr-un interogatoriu şi că, de fapt, TRECUSEM UN TEST, ceeace nu mi se mai întâmplase.

Asta a fost pe 13 Decembrie 1989! Pe 15 dimineaţa am ajuns la servici, şi, la pauză, iar vine şeful, cu o altă surpriză: mă trimite a doua zi, pe 16 adică, în delegaţie la Buzău, unde aveam, practic, în urmărire, salba de micro-hidrocentrale Cândeşti-Verneşti-Simileasca. Urma să plec împreună cu un alt coleg, din Centrală. Clădirea era pe fostul bulevard Republicii, chiar vi-a-vis de Sediul Central (de azi) al Partidului Naţional Ţărănesc. Motivaţia şefului: Terbuie să facem delegaţii! Te trimit cu el, ca să profiţi de faptul că merge cu Oltcit-ul! Vrea să-i facă rodajul şi… faci şi tu o plimbare

Nu aveam nicio treabă pe-acolo, chiar în perioada pregătirilor de Crăciun, dar nici nu puteam comenta din cauza vremii, iarna aceea fiind până pe 25 Decembrie aşa de blândă, că puteai merge-n haină prin toată România, în voia cea bună, şi, deci, se putea turna beton. Iar eu, care trecusem deja printr-un episod neaşteptat, la Piatra Neamţ, tăceam chitic, chiar şi faţă de colegul meu, cu care pot spune că eram ca şi prieteni. Nu mai era nimic sigur…

Seara ajungem la Cândeşti şi observăm că oamenii erau toţi la lucru!!! Dormim în şantier şi, a doua zi, plecăm la Verneşti, fiind anunţaţi că acolo erau toţi şefii. Generalul Dincă (Ion-te-leagă, era porecla lui), anunţă prin consemn armata, care era nelipsită la lucrările de construcţii, că trebuie să rămânem cu toţii „pe lucrare”, iar „cine pleacă, să fie arestat”. Am înjurat noi doi cât am înjurat, din cauză că ne şi vedeam stricate sărbătorile, dar ne calmează şeful de şantier, amintindu-ne şi trezindu-ne la realitate, că practic, carnea de porc, numai de la ţară mai putea fi cumpărată. „Tot răul spre bine!” Militarii, însă, ne şoptesc că Ceauşescu s-a întors din vizita din Iran şi că a declarat „starea de necesitate naţională”, sau ceva de genul acesta, în orice caz, ceva echivalent oarecum cu Starea de Război. Întrebaţi „de ce?”, un sublocotenent ne-a răspuns: TIMIŞOARA!

A doua zi suntem invitaţi să urmărim cu toţii la televizor, Mitingul Excepţional organizat de Ceauşescu la Sala Palatului. Cum stătean noi în Sala de Şedinţe şi priveam, când Ceauşescu a învinuit armata, acel sublocotenent a dat cu boneta de pământ şi a ieşit afară să fumeze. Nu s-a mai întors şi nici nu l-am mai văzut de-atunci… şi nimeni nu a putut afla ce s-a întâmplat cu el.

Colegul îmi spune: Hai să motivăm că „vrem să facem şi Simileasca”, ca să ne luăm tălpăşiţa de-aici „că-i groasă treaba”! Plecăm şi ajungem la Simileasca, care era foarte aproape de Buzău şi ne permitea să dormim la hotel, doar că nu am găsit camere şi ne-am cazat obligatoriu la Hotelul Partidului, într-o cameră care avea şi televizor şi radiou. Am dat noi drumul la radiou pe Europa Liberă (în Hotelul Partidului!!!) şi am aflat că manifestanţii îşi constituiseră deja un guvern,  GUVERNUL DE LA TIMIŞOARA, care a făcut Apel la Grevă Generală, către întreaga ţară. A doua zi, pe 19, am cumpărat un brad din piaţă, l-am legat sus pe maşină, considerând că astfel ne-am făcut motivaţia pentru care mergem acasă şi am pornit cu toată viteza spre Bucureşti.

Toată Capitala fierbea de nemulţumire, de mult timp, dar mocnit! Participarea obligatorie la Mitingul din faţa CC-ului, din 21, a pus capac răbdării bucureştenilor. „Proastă inspiraţie!” ne-am zis noi, în primele zile ale anului 1990, însă, cu trecerea timpului, toţi cei care nu am avut nici în clin nici în mânecă cu partidul comunist, am înţeles clar că a fost FĂCĂTURĂ CURATĂ. Dar, trebuie să recunosc că, chiar şi-atunci, fluierăturile şi trântirea plancardelor, mie mi s-au părut „regizate” de cineva cu mare influenţă în guvern. Aşa că, după părerea mea, tot cineva din securitate a dat tonul, aprinzând, cu alte cuvinte, şi fitilul revoltei noastre. Există un simţ în noi, care face sesizabilă realitatea, dacă ne aflăm în rândurile mulţimilor de oameni. Nesiguranţa accea personală, că oricând te puteai trezi arestat şi trimis la Canal, era pericolul care plutea deasupra capetelor tuturor românilor, indiferent de poziţia socială şi de distanţa faţă de dictator, nu numai deasupra noastră, a oamenilor de rând. Sentimentul, starea interioară de frică, de bucurie, de siguranţă sau de fermitate, se transmite celor din jur la fel ca unda sonoră. Undele se percep diferit, pe mai multe căi de percepere, prin diferite simţuri, dar este clar de-acuma, de când tehnica a evoluat atâta de mult, că ele devin, din clipa în care le producem: „energetice”, dacă le producem cu un dispozitiv, şi „bio-energetice”, dacă le producem prin noi înşine. Mai multe astfel de unde bioenergetice, concentrate la un loc, generează psihoza, acea stare psihică comună care ne uneşte în idei, principii şi stări sufleteşti, sau ne face să fugim de la sine toţi, care încotro,  în caz de pericol.

După război, părinţilor noştri nu li se permita nici bucuria de a respira aerul: Asta au fost Ana Pauker şi cei din anturajul ei! Apoi, după ce ea a fost omorâtă, iar după ea şi alţi astfel de „demnitari”, încet-încet, securiştii au început să permită oamenilor mai multă lejeritate, nu pentru că au primit ordin, ci de frică, căci nici ei nu mai aveau încredere unii în alţii, mulţi trezindu-se arestaţi, fără să ştie exact cine i-a turnat.

Apropiindu-ne de 1989, chiar şi bancurile la adresa lui Ceauşescu se putean spune tare, prin tranvaie, şi toţi râdeau, fără teama de a mai fi turnaţi, deoarece nimeni nu ştia, nici chiar securistul care-l auzea, dacă cel care declanşa râsetele, nu cumva are o pilă mai mare ca el. De aceea persistă bănuiala că Lazlo Tökeş nu a fost „doar pastor”. Dacă ar fi fost doar pastor, ar fi rămas şi el cum a rămas Anania Valeriu, doar preot, după nouă ani de puşcărie!!! Se poate vorbi mult, dar tot degeaba…

Nu mai contează acum cum a izbucnit, că oricum, noi eram pregătiţi, pentru o răsturnare a dictaturii, din punct de vedere psihic, datorită nemulţumirilor fără număr, a apariţiei pe scena politică a lui Mihail Gorbaciov, Edward Şevadnadze, a întâlnirii de la Malta etc., şi de tot ce ştiam de la Radio Europa Liberă.

Cum eu locuiam la Lizeanu, pe 21 seara, am văzut venind dinspre Mihai Bravu, un pâlc de demonstranţi, mergând pe Şos. Ştefan cel Mare spre Centru şi scandând tot felul de lozinci, printre care „Jos Ceauşescu” şi „Veniţi cu noi”. Am mers cu ei, pe trotuarul de vis-a-vis, tot de teama că ar putea fi „făcătură”, şi am ajuns până la Universitate. Pe drum l-am sunat pe colegul meu, de la un telefon public, cel cu care m-am întors de la Buzău, şi m-am întâlnit cu el. Lângă Colţea, unde ne-am postat noi, l-am văzut pe unul de lângă mine la faţă (aşa că nu-l puteam uita uşor), suindu-se pe prelata unui IMS-eu de armată şi strigând de acolo lozinci, care erau imediat preluate şi scandate de mulţimea din jur. Oare de ce pe el nu l-au nimerit lunetiştii care omorau oamenii doar pentru a-i transforma-n eroi în mod obligatoriu? Am aflat a doua zi, în seara de 22, când m-am întâlnit iar cu faţa lui, la Rosetti, că îl cheamă Dan Iosif. Era deja mare revoluţionar de-acuma, un „el comandante” cu brasarda tricoloră pe mână şi cu automatul la spinare…

L-am întrebat: Unde pot să mă înarmez şi eu!, pentru că eram om cu armata făcută, nu copil de 16-18 ani, victimă sigură.

Mi-a răspuns: Te duci frumuşel la servici şi-i ceri secretarului de partid, ce mi-ai cerut mie acum!

I-am spus: Bine… băăă moşule, la ăla nu mă mai duc eu de-acuma, niciodată!

Mi-a răspuns: E treaba dumitale, domnule! M-ai întrebat şi eu ţi-am răspuns. Restul nu mă mai priveşte pe mine

Vedeţi cum se alegeau „neo-comuniştii” din mulţimi şi cum s-au regrupat? Cine-a fost comunist adevărat, normal că nu putea să se lase condus de unul ca mine, ci tot de secretarul lui de partid!

Era, deci, clar că Ceauşescu trebuia să cadă, din moment ce nimeni nu s-a atins de acel grup de demonstranţi, de la Lizeanu şi până la Universitate!!! Dar, complotiştii n-au cum să se poată dezvinovăţi, decât dacă există morţi. Aşa ei pot da vina pe „răzvrătirea mulţimilor”, şi, vinovaţii adevăraţi scapă, deoarece ei, practic, nu fac nimic de capul lor, ci execută nişte ordine şi respectă nişte legi când acţionează. Mulţimea-i va condamna, desigur, dar complotitii vor condamna imediat câţiva… acolo, de ochii lumii, pe care apoi îi vor elibera şi-i vor trimite, măcar cu o „diplomă” sub braţ, normal, nu cu mâna goală, să se plimbe în lumea largă, sau prin Parlamentul Europei, cum este cazul lui Tökeş. Orice cititor de cărţi istorice ştie lucrurile-astea! Şi noi le ştiam, doar că nu am crezut că pot fi şi adevărate, decât după ce le-am trăit… cu diferenţa că, şefimea asta a vinovaţilor, adică complotiştii de azi, au mai evoluat faţă de cei de pe vremea părinţilor lui Petre Roman sau ai lui Iliescu, spre exemplu: ăştia au dat măcar amărâtele-alea de „diplome de revoluţionar”, celor care au tras în noi, în Decembrie 1989, nu ca zgârciţii ăia de sefarzi „stalinişti”…

 *

 Aş fi vrut azi să urmăresc în direct Comemorarea celor 25 de Ani de la Revoluţie! Dar nu se poate, pentru că noi, românii, trebuie parcă, deşi nu doreşte nimeni, să avem victime, chiar atunci când ne este lumea mai dragă, doar pentru că, cei care s-au ridicat să ne conducă, nu-şi dau demisia din funcţii, deşi ştiu, în adâncul inimii lor, că nu sunt decât PUŞLAMALE ORDINARE, incapabile să conducă o ţară! Numai în ţările latine şi în cele sărace, o puşlama „sfaradită”, după mamă, ca Ponta, poate fi propulsată de nişte bandiţi neo-comunişti, până la funcţia de prim-ministru. Am văzut o astfel de puşlama la televizor, şi aici în Spania. Am auzit cu urechile mele ce a răspuns, la întrebarea moderatorului: „De ce fumaţi? Că doar ştiţi că de la fumat v-aţi îmbolnăvit…”

Iată-i răspunsul: „Ţigara îţi dă un aer de intelectual!” Îi dădea, adică, acea prestanţă pe care de fapt nu avea cum să o dobândească, decând trăgând fumul şi făcând pe „marele gânditor”. O astfel de pramatie este „mândria” Spaniei moderne, de Monarhie Parlamentară, prin „aportul” pe care l-a dat acest bandit, la crearea actualei ei Constituţiei spaniole, ţară în care se fură tot ca-n codru, ca şi în România.

Ăştia sunt sefarzii şi asta fac ei peste tot, pe unde trăiesc: constituţii şi legi care să le permită să fure prin afaceri cu Statul!!! Ei sunt vorbitori de „ladino”, de dialectul „latin”. De aceea „Deşteaptă-te române” a lui Andrei Mureşan (evreu de origine sefardă), spune că în venele „noastre” (adică ale lor), curge sânge de „roman”, nicidecum de DAC, „Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume, / triumfător în lupte, un nume de Traian!”, pentru că Traian a fost spaniol şi că el nu i-a omorât pe ei, pe sefarzii latini, ci pe DACI. Care român serios îl dă pe Burebista, Decebal, Ştefan… pentru Traian-ul lor? NICIUNUL!!! Noi chiar vrem să schimbăm imnul acesta, deoarece nu este cazul să ne „deşteptăm” ci să ne „eliberăm ţara de ei”, sau – exact aşa cum a spus dl Klaus Iohannis –‚ să ne luăm ţara înapoi!!!

Am pierdut 25 de ani degeaba! În aceşti ani am fi putut reveni de la început la vechea noastră Constituţie (1866-1945) şi la Monarhia Constituţională, singurele forme legitime şi reperzentative pentru noi şi România noastră. Apoi am fi putut să „actualizăm”,  acea Constituţie veche, de cinci ori, câte-odată la fiecare cinci ani. Dar astfel de lucruri serioase se fac numai cu oameni serioşi, vizionari şi cu dragoste de ţară, ceeace în Comunism ştim cu toţii că nu există, nu doar la noi, ci în absolut nicio ţară care a căzut în mâinile comuniştilor şi, cu precădere în cele latine. Ori chiar şi acest singur argument, demonstrează ceeace susţin şi ceeace ar fi trebuit să facem. Stăm cu toţii şi privim la incapabilii, că nu putem să-i înlăturăm, datorită legilor(!!!), pe cei care au reuşit să ajungă în parlament şi guvern, şi la felul cum ei abia aşteaptă să moară şi MS Regele Mihai I, sperând că, poate aşa, valul Său de popularitate şi simpatia noastră pentru Monarhia Constituţională, nu va mai avea o aşa continuă creştere.

Eu sunt sigur că ne vom lua ţara înapoi, dar pentru o foarte scurtă vreme, deoarece Globalizarea, cu Noua ei Ordine Mondială, bate la uşile întregii omeniri, exact cu imnul internaţionalei lor cântă: Bandera rosa va ha triumfara

De unde vine oare, groaznica noastră presimţire, faţă de acest proiect globalizator? Simplu! Dacă am înţeles că o Armată Naţională nu are curajul să provoace genocid în rândurile propriului ei popor, o armată de tip „internaţional” ARE, deoarece ea şti că nu este pusă să tragă împotriva părinţilor şi neamului ei, ci împotriva „străinilor”…

Alexandru Tomás-Cervesy

 ***

Despre manifestatiile din Tara

(15 Ianuarie 2012)

Sunt suparat dar totusi fericit, pentru ca in locul nostru, al celor din 13-15 iunie 1990 (de-acum destul de batrani), sunt altii tineri, care nu se mai tem de presedinti, prim ministri, parlamentari etc, cu totii niste HOTI NOTORII, care au adus pe roman in pragul disperarii, si nici de politia sau armata aservite puterii hotilor enumerati mai sus, nicidecum poporului roman. Este o realizare destul de mare, dupa 45 de ani de dictatura comunista, nu ruseasca, dupa cum s-a tot spus; e timpul sa ne exprimam si corect: rusii au fost si ei ocupati ca si noi de comunisti!

Consider ca Basescu (acest marinar prost de gura si needucat, ce ne-a facut de ras in lume ca si Becali), carea a indraznit sa jigneasca un om integru ca Regele Mihai, trebuia dat jos astfel (adica prin “violenta” protestului spontan), inca de atunci, cand i-au iesit cuvintele acelea pe gura.

Bine inteles ca vor urma niste promisiuni! Si Ceausescu a recurs la o astfel de tactica pentru a calma spiritele, si Iliescu, asa ca o va face si Basescu. Astia (comunistii) nu au bun simt, ei nu stiu ca trebuie sa isi dea demisia, atunci cand fac gafe capitale!!!

Nu stiu cine s-or crede ei, dar romanul trebuie sa fie constient de “cine trebuie sa fie el in acesta lume”: onest, cinstit si muncitor, iar la nevoie, desigur ca trebuie sa arate lumii ca este si CURAJOS!!!

Bravo lor! Desi sunt si diversionistii care ii defaimeaza pe oamenii integri, eu sunt sigur ca deja strainatatea stie acest lucru, pentru ca noi, cei refugiati atunci, cu ocazia mineriadei lui Iliescu si a lui Miron Cozma, i-am informat. Si nu am fost putini!

Alexandru Toma

Nostalgie de iarnă madrilenă!

Sunt aşa departe, …şi-ncă m-aş mai duce,

să uit de necaz, ca tot omul bun…

Mă gândesc la Isus, la iesle şi Cruce,

că-s c-o zi-naintea serii de Crăciun.

Şi o ploaie fină, se porni afară…

Boarea ei, duios, răcoros mă plânge.

…Ah, dea-aş fi acum, …dac-aş fi în Ţară:

Stropii fini ai ploii, ce frumos m-ar ninge!…

Oamenii din jur, …vorbesc, …se salută.

Toţi grăbesc spre case, cu copii lor.

Alţii, cu bătrânii, merg cu grijă multă:

se-ncurcă-n pachete, dându-le-ajutor.

Se-nserează. Toţi, se-adună în case…

Mă animă-n mers, voia bună-a lor.

Nu-i prea frig afară, dar totuşi, în suflet,

mă străpunge dorul, înfiorător.

„Sculaţi gazde, la colind, că nu-i vremea de dormit!

Linu-i lin, şi iară lin! Vântu-afară bate lin,

…frunza verde de Mălin!”

Încerc cu colinda, s-alung nostalgia…

Cânt în cor cu mine, răguşit, uşor,

şi-n închipuire, îmi apare Ieslea,

Iosif cu Maria şi cu Pruncul lor.

Grajdul luminat, abia, de o lampă,

face să se vadă, paiele de fân,

peste care stau, aţipiţi − ca-n stampă! −,

mieluşei, oiţe, măgăruşul brun…

Dincolo de uşă-n noaptea de afară,

stelele şi luna risipesc lumini…

Sub şopron, păstorii, îşi consumă cina,

şi mai trag, …să meargă, câte-un strop de vin.

Liniştea adâncă, a nopţii depline,

face să se-audă, tot mai apasat,

vorbe de drumeţi: parcă sunt străine…

Se-aud tot mai clar, venind dinspre sat.

Câinii de la stână, vânturând din coadă,

le şi dau de ştire, cu câte-un lătrat,

c-au intrat, călări, trei bărbaţi pe poartă:

Şi zărind pastorii, s-au apropiat.

„Seară bună, oameni!” – zic, …stâlcit puţin:

„Suntem Magi, şi <<semnul>> care l-am urmat,

ne-au adus la voi, ca să vă vestim,

că vi s-a născut Marele Împărat!”

„Este, …acolo-n staul, …precum, …ziceţi voi:

Pruncul şi părinţii, − nişte bieţi străini…

Dar poftiţi la masă, să cinaţi cu noi:

Cine ştie ce, …n-avem oameni buni!”

Magii, să răspundă, nici nu apucară,

căci lumină mare, venea dinspre munţi…

Se-arătă un înger. Frunţile-şi plecară,

păstorii şi Magii, speriaţi şi muţiţi.

„Nu vă temeţi oameni!” − zise el puternic,

dâdu-le o  veste îmbucurătoare:

„Azi în Bet’lehem, în al vostru staul,

S-a născut Mesia, Domnul nostru Mare!”

Oştile cereşti, s-au pornit să-nalţe,

Inm de veselie! Păstorii urară!…

Magii bucuroşi, visterii-şi deschise,

au intrat în staul, şi I se-nchinară.

Simt şi eu îndemn, pentru o închinare…

Fără smirnă, Pruncu-l rog să mi-o primească:

Tămâie sau aur, să-I închin, rost are?…

Eu Îi închin Ţara, să mi-o mântuiască!

Fără Acest Domn, născut − …aşa-n Iesle! −,

aş fi poate trist, poate chiar aş plânge.

…Ah, dea-aş fi acum, …pe străzile mele:

Stropii-aceştia fini, …ce frumos m-ar ninge!…

Alexandru Tomas-Cervesy

(25.12.2011, Alberto Alcocer)

***

Calea, Adevărul  şi  Viaţa!

Atât de multe căi par bune, şi-aşa de-atrăgătoare-ţi sunt,

încât îţi vine greu s-alegi o „cale” bună pe Pământ…

Când apasat de îndoieli, simţind minciuna în sfârşit,

adu-ţi aminte, Calea-i Una: Isus Hristos cel răstignit!

Atât de multe adevăruri, auzi şi-ţi par că bune sunt,

încât ţi-e greu a înţelege: Ce-i „adevărul” pe Pământ?

Când ameţit de ne-nţelesuri, te vezi minţit la nesfârşit,

să nu uiţi, Adevăru-i Unul: Isus Hristos cel răstignit!

De viaţă-ţi spun religii multe, şi toate-ţi par că bune sunt,

încât ţi-e greu să poţi afla:  Ce este „viaţa” pe Pământ?

Când îţi vei pierde şi valoarea, şi-ţi zici:  „…de nu m-aş fi născut!”,

adu-ţi aminte, Viaţa-i Una: Isus Hristos cel răstignit!

Aşa de mulţi învăţători, auzi şi-ţi par toţi că …buni sunt,

încât ţi-e greu să-ţi pui nădejdea în vre-o „credinţă” pe Pământ…

Şi-auzi de-aceşti învăţători, cum rând pe rând, toţi au murit…

Doar Unul a-nviat din morţi: Isus Hristos cel răstignit!

Acesta, despre care-ţi spun, a fost bătut şi condamnat…

Ne-având păcat, i-au făcut vină: …au spus: „Se crede Împărat!”

L-au răstignit între tâlhari, şi-apoi L-au pus într-un mormânt…

Dar, după numai vreo trei zile, a înviat: Nu-I în pământ!

Iar după ce-a ‘nviat Isus, a fost văzut de multă lume…

I-a învăţat, le-a explicat ce-nseanmă moartea Lui, o vreme…

Adeseori cu ucenicii, cum e normal a şi mâncat…

Şi-n faţa lor, lângă Cetate, e scris că „El S-a înălţat!”

Aceasta e dreapta credinţă, ce-arată clar şi desluşit:

Cale, şi Adevăr, şi ViaţăI: Isus Hristos cel răstignit!

(poem religios)

(07.03.1997, Neemia St. 17)

…Atâta de tare l-a inspirat pe Pastor acel gând al meu, încât toată predica sa, numai în Ştefan „a bătut”, deşi el nu avea de unde să ştie pe cine vizasem eu.

…La, pecare, în drum spre Autogară, …după o foarte lungă tăcere pe care eu am îndurat-o cu stoicism, Ştefan îmi spune într-un târziu:

─Am mai luat eu „sub centură”, dar azi a fost parcă prea de tot!

─Nu-i nimica Ştefane: Bucură-te!

─Să mă mai şi bucur?

─Da: Bineînteles că da! Sări în sus de fericire chiar! Ia gândeşte-te puţin: Dacă unde dau părinţii „creşte” – după cum ne ziceau ei când ne mai chelfăneau! – dapăi unde dă Domnul, Ştefane: Unde dă El, acolo ÎNFLOREŞTE!…

─Ce?

─Înţelepciunea măi Ştefane, …măi!

Gramatica, desigur datorită legilor, …regulilor, …semnelor, …analizelor sintactico-morfologice, avea o logică care te ghida puţin. Nu te lăsa „să o iei” chiar în ce parte vrei, şi mi-a plăcut! Dar cu Literatura Română eu am avut mult de furcă. Numai până în clasa a X-a!

Atunci s-a produs un lucru extraordinar: Când eu copiam „normal” la teză, profesorul m-a văzut… S-a apropiat de mine şi, în loc să sară cu apostrofările şi cu ameninţările pe mine, el, cu o blândeţe ieşită din comun şi în şoaptă, mi-a zis:

─Ştii măcar ce să copii şi de unde?

…A căzut cerul pe mine, căci eu eram „elev la seral” pe-atunci, nu copil „la zi”. Dar profesorul continuă:

─Nu te mai chinui: scoate Cartea de Română pe bancă! Vă rog să scoateţi toţi Manualele pe bancă şi să copiaţi fiecare de unde ştiţi că trebuie. Aveam subiecte unice.

Din acel moment orele noastre de Limbă şi Literatură Română s-au transformat în adevărate „cenacluri”. Nu mai aveam timp de gramatică.

Dar ce păcat? Un astfel de profesor, care ajunsese să se facă cu adevărat  iubit de noi, căci ne-a dezlegat limba practic şi ne-a dat fiecaruia frâu liber imaginaţiei, avea actele depuse pentru a emigra în Statele Unite ale Americiii, şi în anul următor a plecat acolo împreună cu familia sa…

Eu am suferit după dispariţia bruscă a acestui om din viaţa mea. În primul rând pentru că era un adevărat îndrăgostit de Eminescu, de la „şoaptele” lui frânte începând să se nască în minţile noastre multe semne de întrebare şi curiozităţi, care înţeleg că se adeveresc azi din ceeace se scrie prin ziare despre marele nostru Poet şi Patriot. Dar ne mai spunea şi alte lucruri despre el, mai „bărbăteşti”, cum ar fi „de ce a lăsat el aşa brusc studiile din Germania?” Nu voi dezbate acest subiect, căci le-aş lua pâinea jurnaliştilor de la gură, şi nu am astfel de scopuri…

Orele de Română ale anului ce trecuse, discuţii libere şi temele acelea „noi”, …cenzurate, toate la un loc, adunau în noi mari regrete în anul următor când ne-am trezit fără el, mai ales că diriginta săraca, ne-a rugat frumos să fim „înţelegători” cu următorul profesor care va veni: un bătrân de 67 de ani, căruia nu-i ajungea pensia de 8.000 (opt mii) de lei ce o avea, conform mărturisirilor sale. Tot anul cât ne-a stat la catedră, ne-a povestit cum „a bătut el cu pumnul în poartă la ciocoi” şi „de câte ori a fost arestat” până la „izgonirea Regelui” şi instaurarea primului regim „democrat comunist” condus de „tovarăşa Ana Pauker”…

Când îl mai luam peste picior − căci majoritatea eram oameni în toată firea şi ne cam deranja minciuna −, el se enerva pe noi şi devenea „dur”. Dar colegii mai tineri îl rugau repede să ne mai povestească întâmplări „cu ciocoii” şi se calma instantaneu…

Vai de Ţara noastră, săraca, ce-a ajuns!” – îmi aminteam eu de răbufnirile lui tata – Dumnezeu să-l odihnească! − …un „incult” dealtfel, care a învăţat după Biblie patru limbi, dintre care una i-a şi salvat viaţa, în timpul războiului. Eram însă seralişti şi trebuia să suportam şi astfel de profesori „intelectuali”, criminali notorii de neam pentru instaurarea comunismului, iar după instaurare, veşnic nesătui, indiferent cât de mari le-ar fi fost pensiile sau salariile…

Alexandru Tomas-Cervesy

***

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s