Poezie religioasa

… vocea Lui!

Mergea un om pe-o cale care

ducea direct către Calvar…

Mergea cu-o cruce în spinare,

de lume-nvinuit cu-amar…

Nu-l cunoşteam, …nu mi-era rudă,

dar el ştiia, cred, cin’ sunt eu,

căci mă privea prin lumea multă,

ce-l înjura, …scuipa, …mereu.

Am sat în loc, să îi văd faţa,

…uitând de ce-aveam de făcut,

căci mi-a zâmbit cu drag  fiinţa,

făcându-mă să nu-o mai uit…

Curgeau pe faţa aceea blândă,

şiroi de sânge şi sudori,

iar crucea-i grea, abia târâtă,

…mie îmi provoca fiori.

De-odat’ căzu sub greul crucii…

Însă un om a şi sărit,

să-i ia el crucea şi s-o ducă;

…Dar eu, …nu m-aş fi oferit!

Iar când soldatul, bătu-n cuie,

să-l ţintuiască-acolo sus,

am auzit vocea lui blândă:

(Aşa e vocea lui Isus!)

      ”Acum te rog să-i ierţi Părinte,

      căci ei n-au cum a şti ce fac! 

      Şi-n jertfa mea, acum, pe cruce,

      cu Tine lumea vreau s-o-mpac!…”

Şi-n a mormântului grădină,

a fost să-l văd glorificat:

Isus sau dragostea divină,

e ce-am văzut şi n-am uitat!

De-atunci îmi duc zilele mele

făcând, cât pot, bine oricui,

sper-a nu fi lumii o durere,

cu crucea mea, ”de dragul lui”!…

(poem religios)                          

(Martie, 2000, Ghencea –canal)

 

Calea, Adevărul  şi  Viaţa!

Atât de multe căi par bune, şi-aşa de-atrăgătoare-ţi sunt,

încât îţi vine greu s-alegi calea mai bună pe pământ!…

Când apasat de îndoieli, simţind minciuna în sfârşit,

adu-ţi aminte, Calea-i Una: Isus Hristos cel răstignit!

Atât de multe adevăruri, auzi şi-ţi par că bune sunt,

încât ţi-e greu a înţelege: ce-i adevărul pe pământ?

Când ameţit de ne-nţelesuri, te vezi minţit la nesfârşit,

să nu uiţi, Adevăru-i Unul: Isus Hristos cel răstignit!

De viaţă-ţi spun religii multe, şi toate-ţi par că bune sunt,

încât ţi-e greu să poţi afla, ce este viaţa pe pământ? 

Când simţi că nu mai ai valoare şi-ţi zici:  „… de nu m-aş fi născut!”,

adu-ţi aminte, Viaţa-i Una-n: Isus Hristos cel răstignit!

Aşa de mulţi învăţători, auzi şi-ţi par toţi că …buni sunt,

încât ţi-e greu să-ţi pui nădejdea în vre-o credinţă pe pământ!… 

Şi-auzi de-aceşti învăţători, cum rând pe rând, toţi au murit…

Doar Unul a-nviat din morţi: Isus Hristos cel răstignit!

Acesta, despre care-ţi spun, a fost bătut şi condamnat…

N-avea păcat, ci doar o vină: …a spus că este Împărat

L-au răstignit între tâlhari, şi-apoi L-au pus într-un mormânt…

Dar, după numai vreo trei zile, a înviat: Nu-I în pământ!

Iar după ce-a ‘nviat Isus, a fost văzut de multă lume…

I-a învăţat, le-a explicat ce-nseanmă moartea Lui, o vreme…

Adeseori cu ucenicii, cum e normal a şi mâncat…

Şi-n faţa lor, lângă Cetate, Cel înviat S-a înălţat!

Aceasta e acea credinţă, ce-arată clar şi desluşit:

Cale şi Adevăr şi Viaţă-i: Isus Hristos cel răstignit!

(poem religios)

(07.03.1997, Neemia St. 17)

 

Păstori: Isus a zis!

Când vezi uniţi în adunări pe credincioşii lui Isus,

Atunci, iubitul meu, să spui ceeace el, chiar lor, l-a spus!

     Când ai să-i vezi săraci în duh, venind trudiţi de munca lor,

     atunci tu să le zici: Ferice! … că-mpărăţia e a lor!

     Când plâng cu-amar în rugăciuni, şi-i simţi că trebui’ alinaţi,

     atunci tu să le zici: Ferice! … căci ei vor fi cei mângâiaţi

     Când pe cei blânzi îi vezi smeriţi, cum rabdă răul de la altul,

     atunci tu să le zici: Ferice! … căci ei vor moşteni pământul!

     Iar când se-adună-n jurul tău, cei ce-s flămânzi şi însetaţi,

     atunci tu să le zici: Ferice! … căci ei vor fi cei săturaţi

     Şi-atunci când pe cei milostivi, îi vezi în grup cum se adună,

     exact atunci să zici: Ferice! … ei vor avea parte de milă!

     Celor cu inima curată, ce slavă-i vezi cum dau mereu,

     chiar lor tu să le zici: Ferice! … ei vor vedea pe Dumnezeu

     Când vezi pe cei ce-mpacă ura, celor care se ceartă rău,

     atunci, lor să le zici: Ferice! … căci ei sunt fiii lui Dumnezeu!

     Iar când porni-va vreo prigoană, pentru neprihănirea lor,

     atunci tu să le zici: Ferice! … că-mpărăţia e a lor!

Când tu vrei să le spui ceva, să nu te-ncurci în vorbe multe,

poţi lua exemplul lui Isus din „Cuvântarea-i de pe munte!”

Atunci, cuvântu-ţi va avea, tot gustul din cuvântul lui,

şi ca păstor se va spunea: „Eşti sare a pământului!”

Lumina lumii” tu vei fi, cea de folos oamenilor,

şi tot ce-ai să le spui va fi: „Lumină înaintea lor!”

(…un sfat creştinesc, pastorilor.)

(26.03.1997, Neemia St. 17)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s